Category Archive Evenimente

SuperBlog, o nouă provocare

 

 

Timidă, dar cu sufletul deschis spre noi experiențe, voi intra în competiția  SuperBlog, despre care o prietenă mi-a povestit acum câțiva ani. Mi-a spus cum se desfășoară acest concurs, cum ea trebuia să scrie articole după anumite cerințe. Dar în același timp i s-a oferit șansa să fie creativă și ca bonus a primit note. Acest lucru a ajutat-o să-și vadă propriul progres. A mai zis că această competiție i-a oferit o experiență unică, pe care a fost hotărâtă s-o mai repete, deoarece a descoperit foarte multe lucruri despre pasiunea ei pentru scris.

Această idee referitoare la competiția SuperBlog mi-a surâs. Însă recunosc că până acum nu m-am simțit pregătită să particip, deși în sufletul meu mereu a existat această dorință, pentru că mi se pare o provocare care poate să-mi aducă benefici în activitatea mea de bloggeriță.

Am urmărit pe pagina de Facebook SuperBlog ultimele două ediții. Mă uitam la cerințele probelor. Citeam din când în când câte un articol, curioasă să văd în ce fel scriu participanții, ce se comunica pe grup în acea perioadă. Toate aceste lucruri m-au făcut să-mi doresc și mai mult să fiu și eu printre concurenți.

Am participat la două probe extra concurs și mi-a plăcut foarte mult această experiență. Deși simt acea senzație pe care o ai înainte să încerci un lucru nou, mă întreb dacă sunt suficientă de pregătită pentru acest pas. Dar, până la urmă nu ai nu de unde să știi, ce poți și ce nu, până când nu încerci. Așa că, m-am hotărât să particip la aceasta ediție.

De un an mă joc cu imaginația mea, scriind povești, advertoriale, compunând poezii. Dar mă întreb cât de bine scriu, cât de bine reușesc să transmit mesajul lucrărilor mele cititorilor și mai ales până unde poate să ajungă imaginația mea. Simt că în acest concurs voi găsi răspunsurile la aceste întrebări. De aceea SuperBlog va fi o competiție cu mine însumi, în care sper să trec peste anumite bariere care se află în mintea mea și care mă țin pe loc. Să mă descopăr, să învăț despre advertoriale în așa fel încât să ajung să le scriu într-un mod cât mai armonios, dar în același timp să fie cât mai informativ.

Nu în ultimul rând aștept cu nerăbdare orice premiu, bineînțeles, dacă o să merit vreunul, dar mai ales notele care vor fi bosul meu suprem.

 

Vizitatorul inimi

 

 

 

 

Suntem în prag de sărbătoare, poate cea mai frumoasă din an.

Crăciunul este un prilej de bucurie pentru orice om, ne duce cu gândul la familie, la case împodobite, unde stau brazii cei mândri cu mii de beculeţe strălucitoare și la mirosul de scorţişoară şi de portocală arome septice acestei sărbători.

Pe tot pământul în acele zile se simte o agitaţie şi suntem cuprinşi de acea grijă de a nu ne scapă niciun detaliu, alergam prin magazine după cele mai valoroase cadouri. Ne trudim peste puteri prin bucătărie ca să facem cele mai gustoase bucate, parcă de ele ar depinde toată fericirea noastră în acele zile şi ne întristăm dacă cozonacul nu a crescut aşa cum ne-am fi dorit.

Căutam să fim cât mai aranjaţi în aceste zile, alegem ţinute de gală cât mai elegante şi evident să nu lipsească culoarea roşie din acest context care este foarte folosită această perioadă.

Dar oare toate aceste lucruri să fie esenţa cea adevărată a Crăciunului? Ce mesaj poarta colindele? Şi mai ales cât de pregătiţi suntem de acel eveniment împărătesc?

Esenţa Crăciunului este naşterea pruncului Iisus cel care acum două mii ceva de ani îşi căuta un culcuş bătând din poartă în poartă, dar toate lumea era prea ocupată cu ea însăşi, prea departe de Dumnezeu ca să poată vedea cine bătea de fapt la uşa lor, era prea orbita de păcat.

Până la urma Iisus şi-a găsit culcuşul într-un grajd printre animale ce s-au dovedit a fi mult mai primitoare decât omul.

Omul cu răutatea lui l-a gonit de la sine pe cel mai important vizitator spunându-i că nu are loc pentru El, pe când animalele L-au încălzit cu răsuflarea lor pe Pruncul ce îşi dormea întâiul somn într-un pat de paie reci.

El bate şi acum după atâţia ani la uşa inimilor noastre căutându-şi culcuşul fără ca noi să-i dăm atenţie şi ba mai mult gonindu-l prin nepăsare şi grijă faţă lucrurile trecătoare.

Nu cadourile, nu bucăţele de pe masa de Crăciun, nu hainele pe care le purtam ne oferă fericirea în aceste zile de sărbătoare, ci acel dar Dumnezeiesc care s-a coborât din cer pentru ca noi să fim răscumpărati din robia păcatului.

Noi de Crăciun, ar trebui să ne punem întrebarea dacă suntem gata să-L primi pe Pruncul cel sfânt şi mai ales dacă acest culcuş din sufletul nostru este cald, primitor, unde să dăinuie pacea şi iubirea.

În timp ce facem curăţenie prin casă să fim preocupaţi şi de acel praf a păcatului din suflet, astfel să-l îndepărtăm prin pocăinţă până când el va străluci precum un geam proaspăt şters.

Atunci când facem lista pentru cumpărături, să ne gândim ca şi micul Iisus a trecut în lista lui de vizită inima noastră şi să fim atenţi să-I răspundem la acel mare oaspăt care e însuşi Fiul lui Dumnezeu.

Colindători se aseamănă cu steaua de la răsărit ce a vestit naşterea Împăratului a cerului, a pământului şi noi să avem înţelepciunea a celor trei magi pentru a înţelege mesajul colindului.

Iar la final să mergem la slujba din ziua de Crăciun şi să-i oferim micului Prunc sufletul nostru în care să fie plin de aur, smirnă şi tămie.

 

Vă doresc sărbători luminate care să fie un prilej bun pentru a ne apropia cât mai mult de bucuria naşteri lui Iisus Hristos şi că inima noastră să fie ieslea din Bethlehem!