Prima pagină

Mesajul primăverii

A nu știu câta oară natura îmi oferă încă o lecție. Aceasta este că mereu va fi loc pentru nou început.

Este prima oară când mă întreb în ce anotimp Dumnezeu a creat lumea, lucru care mă face să stau și să meditez. Ar fi fost posibil să fie Vara, când toate roadele pământului sunt deja în proces de formare? Deși nu sună ca un început pentru că lipsește startul din această ecuație.

Să fi fost Toamna, anotimpul ales de El pentru creație, când vița de vie mândra așteaptă să-i fie culese roadele? În acel moment este vorba despre un deznodământ, de un fapt împlinit, nicidecum de un început.

Oare să fi fost Iarna cea aleasă dintre toate? Ar putea fi o planșă perfectă pentru un pictor, ca să creeze tabloul unui început. Da, m-ar face să cred că Dumnezeu și-a pus condeiul pe albul zăpezii și a început contureze natura. Dar El nu doar a pictat-o, ci i-a dat viață,. Iar în perioada iernii toată natura este amorțită, totul pare mort, deci nu avea cum să fie aleasă pentru un început.

Însă privesc la un buchet de zambile roze, așezate într-o vază pe biroul meu și fără să mă pot abține, mă las învăluită de parfumul lor, care mă duce cu gândul la un peisaj de primăvară. Pe măsură ce inspir acest parfum, mă imaginez un fluture alb ce zboară peste un câmp de flori colorate, zăresc și copaci înfloriți, crengile se umbresc în iarbă de un verde crud. Îmi mișc aripile încet, deoarece îmi doresc să admir fiecare floare scăldată în razele blânde ale soarelui, simt cum adierea ușoară de vânt se joacă cu mine împingându-mă într-o parte, parcă ar vrea să dansăm împreună. Ascult ciripitul suav al păsărilor care răsună peste tot pământul și prin cântecul lor transmit acel mesaj al unui început și în acel moment zâmbesc pentru că primesc răspunsul la întrebarea mea.

Primăvara este mereu un nou început, când fiecare insectă, floare, copac, fir de iarbă primește o nouă șansă la viață. Acest anotimp a fost începutul creației, în care Dumnezeu a suflat duh din duhul Lui peste întregul univers aducându-l la viața și din dragoste pentru noi ne-a lăsat Primăvara ca pe un semn divin. Acela este că mereu va exista o nouă șansă de a lua-o din nou de la capăt oricând, așa cum o face natura în fiecare an.

Vă doresc o primăvara cu mult soare în suflet și  orice dorință de a voastră să fie pusă într-un ghiveci a speranței în care să rodească.

Iubirea, cel mai frumos dar

 

Poate că nu sunt cea mai potrivită persoană să vorbesc despre dragostea dintre el și ea, având în vedere că până acum nu am avut nicio relație. Dar trebuie să recunosc, că uneori am simțit acei fluturași în așa fel încât să-mi dau seama că iubirea este cel mai pur sentiment.

Iubirea este ca un foc de tabără lângă care ai sta nopți la rând doar ca să-l privești, să simți căldura lui și să asculți glasul persoanei iubite,. Dar ar fi suficient o clipă de neatenție, ca o adie de vânt să-l împrăştie, creând un dezastru.

În momentul în care te îndrăgostești te simți ușor ca un fulg, simți că fiecare pas de al tău face parte dintr-un vals și conștient sau inconștient te gândești mereu la acea persoană dragă, chiar și atunci când dormi.

Iubirea te liniștește, te face să-ți dorești să devii o bucurie pentru cel pe care îl porți în suflet, în gândurile tale, așa încât ai fi în stare de orice, doar să-l vezi zâmbând.

După un timp începi să-l descoperi pe acel om, astfel ajungi să-l îndrăgești din ce in ce mai tare și să-i accepți defectele.

Iubirea este cea mai înaltă lecție de acceptare, efectiv te face să vezi dincolo de defecte unui om. De dragul lui, îl accepți, așa cum este. Nu-ți mai pasă de felul cum arată și nu te poți abține să nu-l iubești.

Însă dacă nu ai grijă de iubirea pe care o primești și mai mult, dacă minți, dacă devii indiferent. Cu siguranță vei fi cel mai urât om de pe pământ, poate pentru un timp sau poate o viață întreagă.

Cel puțin eu aș prefera, să simt durerea unui adevăr, decât să fiu mințită. Asta pentru că știu, că iubirea se oferă, nu se cerșește. Iar acest lucru mi-ar da puterea, să-l las pe om să fie liber.

Iubirea nu a ținut și nici nu va ține cont niciodată de felul cum arăți, ce studii ai, nici de ce religie ai, de câți bani ai, dacă ești sănătos sau nu, nici de distanța existentă. Asta v-o  spun din propria experiență.

Dragostea nu se sărbătorește doar de două ori pe an, ci în fiecare zi, în momentul în care îți privești persoana iubită sau când un gând de al tău fuge la ea.

Doar o singură dată în viață ne este dat să ne îndrăgostim cu adevărat, restul sunt iubiri de o vară.

O viață într-o singură zi

Mi-ai promis că ai să vii  în amurgul dimineții

Că ai să fii acolo să-mi săruți umărul gol,

Vom bea amândoi dintr-o ceașcă de cafea

Ca sărutul nostru să fie dulce, amărui.

 

M-ai promis că vom trăi o viață într-o singura zi

Că ne vom lăsa purtați de valurile mării,

Că vom păși unul lângă altul ținându-ne de mână

Și tu îmi vei arăta drumul spre visele noastre.

 

Mi-ai promis că vom pleca pe o insulă pustie

Unde să fim doar noi doi,

Să mă ascund la umbra unui copac

Iar tu din spatele meu, să mă cuprinzi în brațe.

 

Mi-ai promis că vom dansa desculți

În timp ce picăturile ploii vor cădea peste noi,

Că ne vom privi pentru prima dată în ochi

Și eu voi fi fericirea ta

Iar tu tot universul meu.

 

Mi-ai promis că într-o seara vom sta lângă un foc

Și la chitară îmi vei cânta melodia noastră de dragoste,

Eu te voi asculta în tăcerea nopții

Lăsându-mi lacrimile să curgă pe obraji.

 

Sub luna plină îmi vei ghici în palmă viitorul,

Iar eu îți voi duce mâna în dreptul inimii mele

Dorindu-mi să simți iubirea ce ți-o port.

 

Îți promit că te voi căuta mereu în sufletul meu

Atunci când primul fulg de nea va cădea,

Când picăturile de ploaie în geam  îmi vor bătea

Și că nu te voi uita niciodată.

 

 

Choco Telegramă, un cadou ideal pentru orice ocazie

 

 

Într-o seară de Decembrie am ieșit să fac mișcare și în timp ce alergam zăresc doi tineri stând pe o bancă. Fiind o fire romantică, mereu mi-a plăcut să privesc îndrăgostiții, să-i observ emoțiile, cum se țin de mână, cum se admiră unu pe altul. Însă acei tineri mi-au atras atenția într-un mod deosebit. Am îndrăznit să mă apropie de ei și în acel moment l-am auzit pe băiat cum îi mulțumea iubitei că a apărut în viața lui, iar ea fără ca să-l lasă să termină ce a avea de spus, l-a sărut.

După câteva clipe el s-a retras și din ghiozdan a scos o cutie de bomboane pe care scria  Choco Telegramă, apoi a îngenunchiat în fața fetei ridicând capacul din carton. Emoția din ochii fetei m-a făcut să înaintez trei pași curioasă să aflu ce se întâmplă.

Când am văzut un inel de aur , am dedus că este vorba despre o cerere în căsătorie. După ce ea a spus da, băiatul i-a pus inelul pe deget și a îmbrățișat-o lăsând cutia cu bomboane pe bancă. Moment în care eu am putut citi mesajul din ciocolată. După semnul întrebării era un spațiu gol unde fusese așezată bijuteria menită să unească destinele celor doi.

 

M-am uitat la acei tineri ce se sărutau sub fulgii de nea care începuse să cadă peste ei, până când mi-a sunat telefonul.

 Era fata mea cea mare anunțându-mă că deja au ajuns prietenele cu care am plănuit ca în acea seară să ne vedem la mine. Am pornit spre casă având o stare plăcută.

– Mami, uite ce cadou ne-a adus Ionela. Dar Ștefania nu m-a lăsat să le mănânc pentru să vezi și tu ce scrie pe aceste bomboane. Mi-a spus Sabina în timp ce îmi puneam geaca în cuier.

– Păi, are dreptate. În plus, știi doar că nu este bine să mâncam dulce seara. I-am spus când am luat în mână acel cadou din ciocolată și am citit mesajul, lucru ce m-a făcut să zâmbesc.

După ce puștoaca de cinci s-a retras la joacă, am întrat în living unde eram așteptată.

–  Scuzați-mă, dar am fost părtașă la o cerere în căsătorie foarte originală, inelul era pus într-o cutie de bomboane pe care scria acele cuvinte magice. Apropo Ionela, ai de gândit să pleci undeva, de le-ai dus de pe acum cadouri fetelor? Am început eu să vorbesc.

– Da. Eu și Dan vom pleca pe 23 în Republica Dominicana, visul nostru de când ne cunoaștem și acum este pe cale să se îndeplinească.

– Super! Mă bucur pentru voi.

– Voi v-ați pregătit pentru sărbători? Copiii pe ce dată iau vacanță?

– Pe 18. Apropo, de unde ai găsit această cutie de bomboane? Că mi se pare un cadou perfect pentru educatoare și profesori.

 

– Da. Sunt niște idei de cadouri foarte înteresante. Chiar și  mama a primit de la o elevă o asemenea cutie de bomboane cu un mesaj din ciocolată, era foarte încântată de acel cadou, pe care l-a ținut în vitrină până când Darius și-a dat seama ce sunt. S-a rugat de bunica până ce a desfăcut cutia. Am gustat și eu o bomboană și chiar sunt foarte bune. A spus Cristina.

– Se găsesc pe site-ul, chocolissimo.ro, este o ciocolată belgiană premium. Aceste produse te surprind mereu, nu doar prin mesaje, ci și prin gustul lor rafinat. În plus, sunt ca niște telegrame pe care le poți primite în orice oraș din țară. De când am descoperit Choco Telegramă, mi-e foarte ușor să le fac cadouri părințiilor mei, întru pe acest site aleg un  mesaj din ciocolată și le trimit direct pe adresa lor. Spunea Ionela în timp ce îmi arăta site-ul.

 

Choco Telegramă devenise subiectul principal acelei seri, toate încercam să găsim mesaje potrivite pentru a cumpăra cadouri din ciocolată belgiană premium. Am întrat pe site și în timp ne uitam la acele produse din ciocolată, ne-am lăsat purtate de imaginație.

– Ar putea fi un cadou din ciocolată ideal pentru copiii, de exemplu acest mesaj ” Te iubesc, mama!” Am putea pune bomboanele într-o altă cutie și le amestecăm literele încât să fie ca un puzzle, iar ei să descopere mesajul. Și-a spus idea Angela.

– Sau ar putea fi un mesaj pentru ai face ziua mai frumoasă cuiva drag. Le-am sugerat eu.

– Uitați că pot fi și un mijloc de a-ți cere scuze. Adăugă Cristina.

– Eu aș spune că aceste cutii de bomboane pot fi niște idei de cadouri ideale pentru orice ocazie. Spuse Ionela .

După ce prietenele mele au plecat, am întrat din nou pe chocossimo ro la categoria Choco Telegramă și am ales câte un  mesaj din ciocolată pentru persoanele dragi, pe care îmi doream să le surprind într-un mod plăcut în perioada sărbătoriilor de iarnă.

Articol scris pentru proba extra-concurs Chocolissimo lansată via SuperBlog 

Noi orizonturi

 

Era una dintre acele zile când totul mi se părea lipsit de sens și sufletul îmi era îndurerat în așa fel încât  simțeam cum respirația îmi devenea din ce în ce mai grea și gândurile negative  începeau să apară în minte fără a le mai putea controla.

În acea stare nu am mai putut face nimic altceva decât să mă așez pe un fotoliu în timp ce ascultam muzică clasică și  să-mi las lacrimile să curgă în voie pentru a îmi alina  durerea, până când am adormit.

Scufundată într-un somn profund, am visat  că mă plimbam pe o alee dintr-un parc unde era plantați trandafiri de toate culorile,  care emanau un  parfum ce mă învăluiau și pe măsură ce înaintam îl simțeam tot mai puternic. Era o dimineață  răcoroasă, pe cer erau câțiva nori după care din când în când soarele se ascundea. Simțeam adierea rece a vântului pe șira spinării, așa încât m-am încheiat la toți nasturi de la pardesiu.

Mergeam cu pași mărunți pe acea alee pavată, dar la un moment dat pe o bancă de culoarea cireșului zăresc  un carnețel deschis și un pix. M-am uitat în jur să văd dacă este altcineva, dar singurele viețuitoare din preajmă erau păsările care își fredonau liniștite cântecul.

Când m-am apropriat de bancă, am observat că pe acel carnețel scrie ceva; curioasă din fire am citit primul rând care părea puțin ciudat:  ” Dacă ești binedispusă, desenează  un zâmbet”. Pe al doilea rând scria:  ” Dacă ai nevoie de ajutor lasă-mi numărul tău de telefon” . Pe ultimul rând  era scris: ” De ești îndurerată, ia pixul în mână și scrie pe acest carnețel tot ce te doare pentru că vei fi ascultată în tăcere „.

Primul meu impuls  a fost să ignor acel mesaj dornică să-mi continui plimbarea, dar imediat mi-a venit în minte întrebarea: ”Dacă totuși aș intra în acest joc, ce aș scrie. În clipa aceea toate lucrurile ce mă apăsau mi-au revenit rând pe rând în gând.

M-am așezat pe bancă luând carnețelul în mână și cu acel pix negru am început să scriu cât de mult mă durea faptul că lumea mă vedea ca pe un om care nu poate realiza nimic în viața lui, cât de singură mă simțeam  fără ca nimeni să fie lângă mine să mă asculte și fără să spună niciun cuvânt.

Am scris despre dorința de a mă elibera de frustrări, de teamă, de neîncrederea în mine și de dorința de a mă simți ușoară ca un fluture în zbor.

Îmi așterneam gândurile pe acele pagini fără a mă mai putea opri în timp ce lacrimile îmi curgeau pe obraji de parcă voiau să curețe orice rană sufletească.

Când am scris ultima durere, mi-am dat seama cât de ușurată mă simțeam și  reamintindu-mi că de fapt eu am mai trăit acel  sentiment atunci când scriam într-un jurnal, dar renunțasem de mult la acest obicei.

După ce am închis carnețelul mi-am ridicat  privirea și fața mea era o  boltă formată din trandafiri roșii care semăna cu o fereastră deschisă spre un lac în care soarele se oglinda, pe o parte si pe alta erau niște  munți care se împreunau în spatele a unei păduri de brazi. Aveam impresia că acel peisaj face parte din sufletul meu, îl descria exact așa cum este, fiecare brad era o dorință de a mea, munții parcă mă duceau cu gândul la propriile mele sentimente și lacul era acea parte luminoasă din mine care punea în valoare calitățile mele, frumusețea mea. Am analizat foarte atentă fiecare detaliu din acel tablou  pentru că voiam să-l memorez  vizual.

La un moment dat m-am ridicat de pe bancă și am început să pășesc spre bolta din trandafiri, dar când eram foarte aproape de ea  a sunat telefonul și m-am trezit din acel vis.

La capătul celălalt  a firului am auzit vocea unei prietene întrebându-mă dacă vreau să particip la un concurs. Încă buimacă de somn i-am răspuns mecanic că mi-ar plăcea fără să-i cer nici un detaliu.

Când am închis telefonul în mintea mea au început să derulez imaginile visului exact ca un film. Așa cum nimic nu este întâmplător încercam să-mi dau seama ce mesaj ar putea avea un vis și am realizat că starea de tristețe ce o avuasem înainte de somn dispăruse. Mă simțeam mult mai ușoară, mai liniștită. Mi-am reamintit sentimentul de împlinire pe care îl trăiam atunci când scriam în jurnal și obișnuiam să-mi transform visele în povești, îmi puneam sufletul pe hârtie ca și cum erau niște note muzicale ale unei doine, mă regăseam în fiecare personaj în parte și împreună  cu ele trăiam cu intensitate emoțiile acelor acțiuni.

Din nou telefonul a sunat, de dată asta mă anunța că am primit un mesaj. L-am deschis și am văzut că este de la prietena care mă sunase mai devreme, mi-a trimis un link despre ce trebuia să scriu în articolul pentru concurs. În timp ce așteptam să se deschidă calculatorul, îmi făceam deja planul în minte cum aș putea să-l creez, dar m-am decis să mă las purtată de imaginație și în felul asta am  început să scriu. În articolul scris era vorba despre o tipă dornică de o nouă provocare care găsise site-ul unei firme ce oferea un curs de negociere la care s-a înscris, iar după ce l-a terminat a reușit să-și creeze propria afacere.

Prietena mea super încântată de felul meu de a scrie, mi-a spus că nu mă va lăsa până când voi învăța să-mi apreciez și să-mi valorific talentul.

Mereu încurajată de ea și încă de o prietenă, două ființe minunate, am început să prind încredere în mine, să pornesc mai hotărâtă ca niciodată pe acest drum frumos a creației, bucurându-mă de fiecare pas în aceasta călătorie spre sufletul meu.

Așa a apărut acest blog din dorința de a mă elibera, de a mă autodepăși șt de a dovedi lumii întregi că orice om este valoros și capabil să facă lucruri mărețe.

Îmi doresc ca persoanele care vor citi articole acestui site să se regăsească printre rândurile lor puterea de a se bucura de ei însuși  și să înțeleagă că viața este un dar  de la Dumnezeu.

 

Omul

 

Om frumos cu chip de Dumnezeu
Ce pentru tine lumea s-a creat,
Tu ești cel mai scump odor din univers
Ești lumina din zori de zi
Iar ochii tăi strălucesc în miez de noapte.

Suflet de om, lăcaș de rugăciune
Tărâm al blândeței și al iubirii
În care aduni rămășițe de amintiri
Și de dureri fără de număr.

Tu, suflete, izvor de putere
Ce treci prin valea plângerilor,
Cel care ai fost răpus de mii de sulițe
Și te-ai ridicat tot de atâtea ori.

O, suflet arzând ca o văpaie
În hotarul singurătății, pierdut, uitat,
Tu rătăcești prin ploii de lacrimi
Cu dorul tot nu te împaci.

Suflet de om privag și nemuritor
Ești ca un cufăr, păstrezi în tine iubiri nemărturisite,
Tu le duci pe toate în tăcere, supus
Și le iei cu tine în ceruri, fără ca să lași nimic în urmă.

Un fluture dacă aș fi

 

Un fluture de aș fi, să îmi întind aripile firave
Să mă ridic de la pământul cel împovărat.
Deasupra florilor eu aș zbura învăluindu-mă în parfumul îmbătător
Să mă înclin în fața frumuseții lor.

Un fluture de aș fi, să mă întâlnesc cu păsările călătoare
Ele să mă învețe duiosul lor cântec,
Să ne înălțăm împreună către cer
Să ne pierdem printre norii.

Un fluture de aș fi, colorat și sprinten
Să mă oglindesc ca și cerul în lacul cristalin,
Umbra aripilor mele să se reverse peste dealuri, peste câmpii
Și pe o ramură de copac să-mi găsesc culcuș.

Un fluture de aș fi, să mă simt ușor și liber,
În drum spre vise eu aș porni, să le adun pe toate la un loc
Și insuflându-le din viața mea
Pe fiecare cu pasiune să le trăiesc.

Eu un fluture dacă aș fi, să trăiesc o viață într-o singură zi,
Apoi să-mi scriu povestea zborului meu pe o plajă
Și valurile s-o ia ducând-o în adâncul mării.

Să fii

Să fii un frumos copac roditor, într-o pădure plină de uscăciuni,
O floare printre spini
Un curcubeu după ploaie,
O lumină din întuneric.
Să fii un cântec cald printre mii de glasuri reci,
O mângâiere după o înfrângere
Un sprijin din Oceanul egoismului,
O împlinire printre iluzii.
Să fii ca un râu de iubire din munții înghețați,
Un zâmbet pentru fiecare durere
O culoare vie printre culorile pierdute,
Un stop de speranță dintr-un mormânt a deznădejdi.
Să fii un părinte iubitor și răbdător,
O oază de iertare pentru fiecare greșeală
Un prieten dintr-o lume a duşmănie,
O stea ce răzbate dintre norii grei a cerurilor.
Să fii om, nimic mai mult.

Misterul de pe plajă

 

 


Pe fereastra deschisă spre mii de vise, zăresc o întindere către o plajă unde domneşte liniştea plină de un mister învăluit în ritmurile valurilor din care ia naştere o poveste care se desfăşoară pe acea plajă. Pe nisipul fierbinte se zăresc doi pescăruşi privindu-se pe ascuns, într-un fel stingher, stând acolo parcă de o veşnicie fără să scoată vreun sunet, fără să facă un gest.

Dacă nu m-aş uita cu atenţie la ei, aş avea impresia că sunt două statui al unui cuptor celebru.

Valurile oceanului ce se auzeau în ritmuri line. Incet încet au început să se mişte un pic mai tare alcătuind cele mai frumoase sunete ce formau o melodie ce nu avea nevoie de nici un cuvânt pentru a înţelege îndemnul încurajator pentru acei doi pescăruşi. Spre finalul acestei melodii, unul dintre ei se apropie cu o mare timiditate de celălalt atingându-se uşor, aşa încât au simţit amândoi acel fior al corpurilor lor.

Încetul cu încetul soarele cobora tot mai mult şi astfel se descompunea pe albastrul cerului formând două inimi care se împreunau devenind în scurt timp una singură.

În acelaşi timp în care s-a născut inima de soare, cei doi pescăruşi de pe plajă îşi mărturiseau dragostea ce o purtau în suflete de mult timp unul pentru altul. Se priveau neîncetat în ochii din care se citea bucuria întâlnirii pe care sufletele lor o aşteptau de multă vreme. O adiere de vânt îi îndemna la primul vals dansat împreună acompaniat de sunetele duioase ale valurilor. Norii s-au adunat pe deasupra pentru ca să le fie părtaşi la marea unire ce se săvârşea în acel moment pe plaja cea plină de mister.

Când pescăruşii s-au oprit din dans rămânând îmbrăţişaţi, iar buzele lor s-au unit încet, de parcă timpul s-ar fi oprit în loc, o picătură de ploaie strălucitoare căzută din cer ca un diamant i-a atins şi atunci un miracol s-a produs cu acele păsări, s-au transformat în doi tineri frumoşi.

Acei doi îndrăgostiţi care radiau de bucuria împlinirii visului lor, s-au luat de mână şi au început să alerge spre hotarele ştiute doar de ei, lăsând în urma paşilor o mică pană, care e dovada că visele se împlinesc. Îndrăzniţi să iubiţi!

O picătură de ploaie

 

Aş vrea să fiu o picătură de ploaie, să mă lupt până la epuizare, ca să nu mă desprins din braţele pufoase al nourului, Să fiu ca un copil gingaş care plânge după iubita lui mama. Deşi până la urmă tot aş cădea pentru că aşa mi-ar fi fost menirea mea, să pornesc marea aventură.

Aş învăţa să zbor frumos prin văzduh, aş prinde gustul libertăţi devenind tot mai încrezătoare în proprile mele forţe.

Să fiu picura cea mai jucăuşă, dintre toate zburând dinspre mări şi țări, aş vedea lumea întreagă, frumoasele florii care au crescut datorită strămoşilor mei de demult care la fel ca mine au avut același dar de a zbura.

Aş fedona mii de melodii punându-le în ritmul zborului meu, mi-aş cânta bucuria, tristeţea şi iubirea. M-aş îndrăgosti de un prea frumos păr de care numai eu să ştiu de existenţa lui, am face mii de dansuri împreună, aş sta în braţele lui până la ultima clipa în care el s-ar îndrepta către cer iar eu către pământ şi la despărţirea noastră să zâmbim unui altului având sentimentul a unei iubiri împlinite. Apoi mi-aş continua marea mea călătorie să întâlnesc păsările, fluturaşi, să aud glasurile suave copiilor jucându-se prin ploaia calde de vară.

Iar la sfârşitul acestei călătorii a mea să mă odihnesc la umbra unui trandafir alb şi lumina soarelui să se oglindească în picătură de ploaie pe care voi fi și să mă transform într-o culoare din curcubeu care va sta mândru pe înaltul cer.