- Cineva odată m-a întrebat, dacă am un moment special, care să mă captiveze în așa fel încât să mă las desprinsă de realitate și să mă duc într-o altă lume. Eu i-am răspuns, că pentru mine cititul este ca o evadare, nu doar din lume, ci din mine, deși cartea este o simplă lectură, cum mulți oameni o consideră și un mijloc de a îți îmbunătăți cunoştinţele. Dar pentru mine cartea înseamnă o tovarășă de drum, împreună călătorim prin trecut, prezent și viitor.
O așez pe brațele mele, în timp ce stau în fotoliu meu de lângă șemineu, a cărui flăcări roșiatice ne luminează fiecare potecă din călătoria noastră. Încă de la prima filă, mă transform în personajul principal, mă descopăr printre rândurile ei, devin o femeie foarte frumoasă, cu părul blond sau brunet, înaltă, a cărui trup suplu și delicat este acoperit într-o rochie elegantă. Sunt o luptătoare hotărâtă care își dă și ultimul strop de putere ca să biruiască râul.
Călătorim în trecut, printre amintiri și descopăr cine am fost. Fac cunoștință și povestesc în același timp propriul meu trecut, ducându-mă la locul natal unde a început povestea mea. Trăiesc sentimente unui copil, bucuria și întristarea lui. Alerg hoinar peste câmpuri înverzite sau prin troiene de zăpadă și simt cum gerul aprig îmi preface sângele în gheață.
Cu fiecare filă citită, mă transform într-o fetișcană a cărui suflet începe să fie cuprins de noi emoții. Simt cum mă îndrăgostesc de prințul viselor mele, inima mea o ia din loc, atunci când îl întâlnesc pentru prima oară. Îmi trăiesc din plin fiecare clipă de iubire alături de alesul sufletului meu, râzând și mă alint la pieptul lui cel puternic.
Strâng din dinți, la acele capitolele când mă simt lipsită de orice speranță și sentimentele de învingere nu întârzie să-și facă apariția.
Uneori, tovarășa mea, dă timpul înainte și mă transformă într-o bătrânică cu umerii aplecați sub povara anilor ei. Într-o bunică care își sfătuiește nepotul cu glasul ei blând și dulce, inspirându-se din propria viață. Stau lângă soba mea învechită și adorm încet, încet depărând pentru a mia oară firul vieții.
Alteori, cartea de pe brațele mele, se joacă cu mine, mă deghizează într-un bărbat musculos, înalt, brunet cu ochii albaștri. Într-un învingător care nimeni și nimic nu-i poate sta în calea voinței lui.
Așa petrecem noi două serile, până când eu adorm și cartea mă însoțește pe aripile unui vis.