Suntem în prag de sărbătoare, poate cea mai frumoasă din an.
Crăciunul este un prilej de bucurie pentru orice om, ne duce cu gândul la familie, la case împodobite, unde stau brazii cei mândri cu mii de beculeţe strălucitoare și la mirosul de scorţişoară şi de portocală arome septice acestei sărbători.
Pe tot pământul în acele zile se simte o agitaţie şi suntem cuprinşi de acea grijă de a nu ne scapă niciun detaliu, alergam prin magazine după cele mai valoroase cadouri. Ne trudim peste puteri prin bucătărie ca să facem cele mai gustoase bucate, parcă de ele ar depinde toată fericirea noastră în acele zile şi ne întristăm dacă cozonacul nu a crescut aşa cum ne-am fi dorit.
Căutam să fim cât mai aranjaţi în aceste zile, alegem ţinute de gală cât mai elegante şi evident să nu lipsească culoarea roşie din acest context care este foarte folosită această perioadă.
Dar oare toate aceste lucruri să fie esenţa cea adevărată a Crăciunului? Ce mesaj poarta colindele? Şi mai ales cât de pregătiţi suntem de acel eveniment împărătesc?
Esenţa Crăciunului este naşterea pruncului Iisus cel care acum două mii ceva de ani îşi căuta un culcuş bătând din poartă în poartă, dar toate lumea era prea ocupată cu ea însăşi, prea departe de Dumnezeu ca să poată vedea cine bătea de fapt la uşa lor, era prea orbita de păcat.
Până la urma Iisus şi-a găsit culcuşul într-un grajd printre animale ce s-au dovedit a fi mult mai primitoare decât omul.
Omul cu răutatea lui l-a gonit de la sine pe cel mai important vizitator spunându-i că nu are loc pentru El, pe când animalele L-au încălzit cu răsuflarea lor pe Pruncul ce îşi dormea întâiul somn într-un pat de paie reci.
El bate şi acum după atâţia ani la uşa inimilor noastre căutându-şi culcuşul fără ca noi să-i dăm atenţie şi ba mai mult gonindu-l prin nepăsare şi grijă faţă lucrurile trecătoare.
Nu cadourile, nu bucăţele de pe masa de Crăciun, nu hainele pe care le purtam ne oferă fericirea în aceste zile de sărbătoare, ci acel dar Dumnezeiesc care s-a coborât din cer pentru ca noi să fim răscumpărati din robia păcatului.
Noi de Crăciun, ar trebui să ne punem întrebarea dacă suntem gata să-L primi pe Pruncul cel sfânt şi mai ales dacă acest culcuş din sufletul nostru este cald, primitor, unde să dăinuie pacea şi iubirea.
În timp ce facem curăţenie prin casă să fim preocupaţi şi de acel praf a păcatului din suflet, astfel să-l îndepărtăm prin pocăinţă până când el va străluci precum un geam proaspăt şters.
Atunci când facem lista pentru cumpărături, să ne gândim ca şi micul Iisus a trecut în lista lui de vizită inima noastră şi să fim atenţi să-I răspundem la acel mare oaspăt care e însuşi Fiul lui Dumnezeu.
Colindători se aseamănă cu steaua de la răsărit ce a vestit naşterea Împăratului a cerului, a pământului şi noi să avem înţelepciunea a celor trei magi pentru a înţelege mesajul colindului.
Iar la final să mergem la slujba din ziua de Crăciun şi să-i oferim micului Prunc sufletul nostru în care să fie plin de aur, smirnă şi tămie.
Vă doresc sărbători luminate care să fie un prilej bun pentru a ne apropia cât mai mult de bucuria naşteri lui Iisus Hristos şi că inima noastră să fie ieslea din Bethlehem!