O seară magică

Spread the love

 

 

„Vine, vine Moș Nicolae, hai să-mi dau ghetele cu cremă”.  Cu acest gând mă trezeam în fiecare an în ajun de Sfântul Nicolae. Mă văd și acum parcă printr-o amintire tot mai îndepărtată, foarte emoționată cum eram cu mânuțele mele mici și stângace care își pregătea ghetele murdărindu-se toată cu acea cremă neagră.

Cu multă atenție le curățam și papucii fraților mei. Greutatea bocancilor tatălui îmi dădea mari bătăi de cap, pentru că erau cei mai greu de aranjat. Cizmele mamei erau cele mai elegante din lumea mea mică.

După ce hărnicuța de mine termina de struit toți papucii care păreau ca și noi, urma etapa cea mai plăcută mie, aranjatul lor. În șir lângă cuierul de pe hol, îi aranjam cu multă grijă încălțămintele de iarnă, le puneam mai întâi pe ale tatei, urmate de ale mamei, apoi respectam vârsta dintre noi frații și încheiam șirul cu acei papucei ca de păpușă ale surorii mele cea mai mici.

Încă de la început serii magice inima mea de copil începea să bată mai cu putere și emoțiile nu întârziau să apară dându-mi senzația de gol în stomac. Stăteam cu toți în bucătărie unde era mai cald și cu drag ascultam poveștile pe care mama ni le spunea ca în fiecare seară. Dar noi nerăbdători și cu sufletul la gură, ciuleam urechile să auzim când vine Moșul. Uneori era o alarmă falsă provocată de zgomotul motorului de la frigider care se pornea, dar alteori chiar era Moșul.

Nu voi uita niciodată acea bucurie inocentă pe care o simțeam atunci când vedeam papucii plin de dulciuri și chiar uneori găseam câte o jucărie, probabil în anii când eram mai cuminți. Dulciurile erau cele mai bune din lume, le savuram cu mare poftă și eram fericiți pentru că știam că de atunci începea cea mai frumoasă perioadă din an, urmau,concerte de colinde, mersul cu colindul.

Așa venea an de an Moș Nicolae și chiar dacă uneori se întâmpla să mai întârzie sau ne aducea doar câteva bomboane de ciocolată și câteva fructe, nu s-a întâmplat în nici un an să nu vină la noi.
Dacă aș putea să mă reîntorc în trecut timp de o lună, aș alege perioada sărbătorilor de iarnă. Să mai retrăiesc bucuria și emoțiile Crăciunului de altă dată, împreună cu frații mei să mai împodobim bradul înalt cât casa și mama să facă ieslea din paie a pruncului Iisus.

 

Acest articol a fost publicat în Acasă, Intâmplări reale. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *