Una dintre pasiunile mele este să fac plimbări în aer liber, ador să mă simt cât mai aproape de natură. Azi am ales să fac câțiva pași prin parcul cu tei deoarece este sezonul când își fac simțită prezența prin parfumul lor care m-a învăluit încă de la intrare. În timp ce mergeam agale am zărit la un capătul unei bănci o fată într-un scaun cu rotile. Mi-a atras atenția părul ei lung și negru prin care razele soarelui nu încetau să se joace. Ochii ei erau negri și mari asemănător unei căprioară, zâmbetul gingaș îi ilumina chipul. La început am avut o oarecare reținere să mă apropii de ea și să-i spun cât de frumoasă este, îmi era teamă să nu se simtă prost. Dar parcă cineva de la spate mă împingea spre acea fată cu părul ca de zână și mi-am spus ce va fi va fi, dar trebuie să mă apropii de ea.
– Bună ziua i-am spus cu reținere.
Dar ce să vezi în loc să-mi răspundă la salut, ea a început să scrie pe aparatul din brațe ei. Atunci am rămas nedumerită, nu mai știam ce să fac, s-o iau din loc sau să mai încerc încă odată să-i vorbesc. Și când hotărâsem să-mi continui plimbarea, observ că fata încerca să-mi întindă acel aparat pe care era un mesaj scris de ea. L-am luat în mână și în timp ce citeam mesajul ochii mi s-au umezit.
”Bună ziua! îmi cer scuze dacă vă las impresia că nu vreau să vorbesc cu dumneavoastră. Eu nu pot vorbi, însă să știți că de auzit, aud chiar foarte bine. Vă pot ajuta cu ceva?”
– Nu, nu, doar că voiam să te salut și să-ți spun cât de frumoasă ești. Apropo mă numesc Liliana, dar îmi poți spune Lili și fără dumneavoastră, i-am răspuns eu emoționată.
”Încântată de cunoștință, eu sunt Dana”.
– Of ce zi, deja sunt obosită încât îmi se pare o veșnicie până diseară, i-am spus când m-am așezat pe banca de lângă scaunul ei privind-o cum îmi scrie mesajul următor.
”E o zi frumoasă și mai ales aceasta adierea a vântului parcă are grijă să ne mai răcorească. Cu puțin timp înainte să apari tu, mă gândeam la comorile pe care le poate avea un simplu om. Chiar și acel băiat din colțul străzii care cântă la orgă, deși știu că el este văzut ca un cerșetor”.
– Chiar este un cerșetor, săptămâna trecută când am trecut pe lângă el mi-a cerut un leu, dar eu nu am acest obicei să le dau bani cerșetorilor pentru că nu vreau să încurajez aceasta metodă de a face bani. Mai bine statul l-ar trimită la muncă.
”Să știi că mulți dintre ei au ajuns în starea asta dintr-un motiv bine întemeiat și numai Dumnezeu știe ce se află în sufletele. Și nu cred că avem dreptul să-i judecăm”.
– Nu judec pe nimeni, ba mai mereu am spus că dacă țara ar fi mai echilibrată, s-ar găsi ceva de lucru și pentru ei.
”Mai întâi ar trebui ascultați, lăsați să-și spune oful, apoi li se arate cât pot fi de valoroși și atunci cu siguranță ei își va dori o schimbare în viața lor”.
– Dar tot nu înțeleg ce comori vezi tu la un om de rând, când eu îi văd că muncește de dimineață și până seară pentru câțiva lei. Nu pot să nu observ oboseala și tristețea de pe chipul lui. De acel cerșetor nici nu mai spun, cât de murdar este, câte zile nemâncate are, mă și întreb, oare unde își ascunde comoara? Mă scuzi că râd, dar ești un pic amuzantă.
Mă uitam la mâinile Danei, pe care își le coordona cu greutate pe tastatura apărutului.
”Știu la ce comori te-ai dus cu gândul și mi se pare absolut normal să te amuze afirmația mea. Dar dragă mea Lili, eu văd o comoară în sănătatea de care se poate bucura omul și faptul că merge pe propriile lui picioare, faptul că se poate exprima cu ușurință așa cum își dorește fără să apeleze la un astfel de aparat”.
– Uneori viața nu așa cum pare nici pentru cel sănătos, i-am spus după ce am citit mesajul.
”Să nu crezi că nu îmi dau seama că voi, cei sănătoși nu aveți probleme, ba din contră uneori vă admir pentru rezistența voastră pe care o dovediți în momente de încercare. Știu că este greu să găsești loc de muncă potrivit, să vă confruntați cu sute de problemele la serviciu”.
– Mai ales dacă ai un șef care ar fi în stare să-ți ceară și luna de pe cer.
”Și sunteți nevoiți să vă luptați cu mizeria lumii, fără să lăsați cuprinși de ea. Însă tot voi aveți șansa oricând să mergeți în acele lucruri unde v-ați propus de a lungul anilor, aveți posibilitatea să luați de la capăt de o mie de ori, vă puteți manifesta dragostea liber fără ca cineva sau ceva să vă poată opri. Iar aceste sunt comorile unui om simplu, cel puțin în ochii mei”.
– Aceste comori sunt abilități la care unii doar visează.
”Exact și în legătură cu cerșetorul din colțul străzii, ai perfectă dreptate, el este cel mai amărât dintre noi toți. Dar când ți-am spus că și el are o comoară, mă refeream la mâinile lui sănătoase, cu ajutorul lor poate cânta la acea orgă. Eu mereu mi-am dorit să pot cânta la chitară”.
– Să înțeleg că tu nu ai nicio comoară de care să te bucuri?
”Ba da, sigur că am și eu comori de care mă bucur. Bucuria mea este atunci când pot ieși la plimbare, când vine un copil mic și se joacă la roțile de la căruțul meu, îi admir mânuțele mici. Zâmbetul lui de îngeraș e un balsam pentru sufletul meu. Dar comorile cele mai importante din viața mea sunt, acest scaun cu rotile care mă duce oriunde, acest apărat prin care îți pot vorbi. Fără aceste obiecte eu aș fi nevoită să stau doar în casă, m-aș simți ca într-un glob de unde nimeni nu m-ar auzi atunci când aș încerca să vorbesc”.
– Of draga mea, chiar vezi viața prețioasă, bucuria în orice lucru mărunt, acum puțini le văd.
”Iar bucuria mea supremă în acea zi ești chiar tu”.
– Eu? Dar de abia mă cunoști.
”Una dintre cele mai mari bucurii ale mele este să cunosc oameni ca tine, care au destulă răbdare ca să mă poată asculta. Nu oricine îmi dă șansa de a mă prezenta exact așa cum sunt. Ba mai mult, unii afirmă repede că nu gândesc normal, unii mă tratează ca pe un copil mic, alții se întreabă dacă aud și acest lucru e foarte dureros să fii văzut altfel decât ești tu în realitate”.
– Dana dragă, indiferent ce spun oamenii peste tine, să nu uiți un singur lucru, că ești și vei fi un om normal. O fată minunată cu părul ca o zână din povești, cu niște ochii ca de căprioară și care m-a învățat să văd comorile din fața mea și pe care până acum le tratăm cu indiferență.
”Mereu să te bucuri de simplu fapt că exiști, pentru că în fiecare pe care o trăiești îți scrii povestea undeva în Univers și va fi unică așa cum ești și tu”.
– Wow ce frumos mă vezi.
”Eu nu aș spune nimic din toate astea dacă nu aș simțit că ai un suflet bun și că ești un om frumos”.
– Mulțumesc pentru cuvintele frumoase, aș vrea să stau de vorbă cu tine dar din păcate trebuie să mă întorc la muncă. Uită dacă dorești putem să fim prietene, sincer mi-a făcut plăcere să te cunosc și m-aș bucura să ne mai întâlnim.
Mă uitam la Dana, cum îmi compunea și ultimul mesaj pentru mine din acea zi. Parcă transmitea emoția ei în fiecare cuvânt ce îl scria.
”Draga mea, îți spun sincer că azi-dimineață mă simțeam atât de singură, încât l-am rugat pe Dumnezeu să-mi trimită o prietenă ca tine răbdătoare și să-i facă plăcere să stea de vorbă cu mine. Ești o ființă care știe să vadă dincolo de aparențe și mă simt binecuvântată că te-am întâlnit. Îți mulțumesc pentru prietenie”.
– Cu mare drag și de abia aștept să ne mai vedem. Te pot îmbrățișa?
Atunci Dana și-a descris brațele și ne-am îmbrățișat. A fost cea mai caldă îmbrățișare pe care am primit-o vreodată. După ce mi-am luat la revedere de la noua mea prietenă, m-am dus înapoi la birou simțindu-mă un om mult mai bogat și eram recunoscătoare pentru tot ceea ce am.