Este o vorbă românească, care spune că cei curioși mor repede. O vorbă căreia eu nu-i înțeleg sensul, ba mai mult cred că aceste cuvinte sunt dăunătoare poporului nostru.
Să ne îndreptăm atenția înspre copiii de un an sau doi, care de-abia învață să vorbească. În acest moment ei încep să ne pună sute întrebări, care pentru un adult sunt niște banalități chiar enervante. Însă pentru cel mic aceste întrebării sunt foarte importante. Odată cu prima întrebare copilul devine conștient, simte dorința să afle tot ce se întâmplă în jurul lui, în acea clipă e curios și acel ,,de ce”, pentru el este cheia cunoașterii.
Până la o vârstă, unui copil îi se răspunde la toate întrebările pe care le pune, cum ar fi de ce nu are voie să se apropie de foc, ce este o muscă sau de ce unii oameni au tenul închis la culoare și alții sunt albi. Însă când acel copil mai crește, de multe ori i se spune că nu este frumos să pună atâtea întrebări și că este ceva rușinos să fie curios.
În acel moment în mintea micuțului se creează un blocaj, iar curiozitatea lui care l-a ajutat până atunci să descopere lumea, va deveni un ceva de care se va feri. El nu doar încetează să mai pună întrebări, ci procesul lui de descoperire a vieții va încetini foarte mult. Asta pentru că este una când un copil primește un răspuns de la cineva care îi poate explica cum stau lucrurile și alta este să caute de unul singur răspunsurile la întrebările lui.
Știu că unii sunt de părere că este mai bine să descoperi de unul singur lumea, decât să-ți spună alții despre ea. Însă așa cum ești ajutat să faci primi pași, ca să înveți să mergi, tot așa, ai nevoie de un îndrumător ca să ajungi să faci aceasta descoperire. Să nu uităm că există bine și rău, iar un copil nu va ști niciodată care este diferența dintre acestea dacă nimeni nu-i explică cum s-o facă.
Mari cercetători spun că fiecare om se naște geniu și totuși un bebeluș nu știe pe ce lume trăiește. Oare de ce? Pentru că inteligența fără cunoaștere nu valorează nimic.
Cred că toate invențiile care s-au făcut de-a lungul anilor, la început au fost curiozitățile oamenilor de știință. Omul a fost curios se afle ce este energia pe care o simțea în atmosferă și a început să se cerceteze, astfel a ajuns să inventeze energia electrică. Un alt om a fost curios cum ar fi ca trăsura trasă de cai să aibă un motor și astfel să poată să ajungă mai repede la destinație. Atunci și-a folosit inteligența și a reușit să creeze mașina. Altcineva a fost curios dacă ar fi un alt mijloc de comunicare decât prin scrisori și așa a ajuns să inventeze telefonul fix.
Așa s-a întâmplat cu tehnologia care a fost și este mereu într-un ciclu dezvoltate, care de la an la an devine tot mai perfomante. Toate aceste invenții le regăsim la orice pas, ele sunt rezultatele ale oamenilor care au fost curioși, care s-au întrebat ce pot face ca viața de zi cu zi să devină mai ușoară, să existe mijloace de comunicare care se aproprie oamenii chiar și de la distanță. Invenții pe care oamenii de știință le-au lăsat și le lasă în urma lor.
După cum putem observa, curiozitatea pe care este considerată rușinoasă, este de fapt o calitate, un factor ce ne ajută să evaluăm atât pe plan social cât pe plan personal.
Așadar această expresie ,,curioșii mor repede” este total lipsită de sens, care poate să provoace blocaje în mintea unui copil, în așa fel când îl face să se închidă în el. Cred că nu este ceva mai distrugător decât să spui copiilor să înceteze să mai pună întrebări.
A fi curios este o calitate ce ne poate ajuta să cunoaștem Universul, în așa fel încât să ajungem să ne descoperim pe noi înșine. De aceea cu cât un om e mai curios cu atât ajunge să fie mai inteligent și asta pentru că nu încetează să caute răspunsuri la întrebări și să-și satisfacă orice curiozitate.
Mă voi opri aici, dar până dată viitoare vă doresc să aveți o doză mare de curiozitate și să descoperiți Universul așa cum nimeni nu a mai făcut-o până acum.