Uite Tată, poporul tău iubit
Care Mă vedea ca un împărat
Aur, smirnă, tămâie și laude
Îmi aduceau altădată
Dar acum Mă învinuiesc
Pentru greșelile lor.
Uită-i Tată pe cei doi ucenici
Cei care Îmi făgăduiau loialitate
Dar unul M-a vândut pe câțiva arginți,
Iar celălalt s-a lăpădat de Mine
Ei sunt prietenii Mei
Ce voiau să bea din paharul suferinței
pe care Eu îl beau.
Uită-i Tată cum Mă hulesc
Cei pentru care M-ai trimis în lume
Ca să-i învăț poruncile Tale,
Cum să se iubească unul pe altul
Și prin Mine, Tu Să le vorbești.
Uită-i cum Mă biciuiesc
Cei pe care Îi iubesc
Și i-am izbăvit de neputință
Le-am redat vederea, auzul, mersul,
Le-am înmulțit pâinea și peștele
Și toți s-au săturat din ele.
Uită-Te Tată la ochii lor plin de ură
Cum Mă privesc ca pe un străin,
Mă lovesc fără niciun pic de milă
Mă dezbracă în văzul tutor
Iar cu cămașa Mea sorț joacă.
Pe o cruce ei Mă răstignesc
Și cu sânge rece Îmi bat piroane
În podul palmelor și la picioare,
Mă uit la chipurile lor murdare
De sângele Meu
Ce se întinde pe tot pământul.
Aici sus pe cruce Mi se face sete
Dar ei în loc de apă
Mi-au dat să beau oțet,
Strig de durere
Iar ostașul o suliță
Învinge în coasta Mea.
Tată Mă dor toate rănile
Dar mai tare Mă dor
Nepăsarea, ura, trădarea
Ce zac în sufletele lor
Și că de acum nu mai voi fi
Cu ei, durerea să le alin.
Tată mai e puțin
Și Mă întorc acasă
Dar mai am o ultimă rugăminte
Cu marea Ta bunătate
Să-i ierți pentru ce mi-au făcut.
Foarte frumos
Mă bucur că v-a plăcut.