De ce mă ții în loc
Când eu vreau să zbor
Să-mi întind aripile
Peste tot pământul.?
De ce mă ții captiv
Ca o pasăre într-o colivie
Unde se oglindesc amintirile
Din durerosul meu trecut.?
Mă urmărești la tot pasul
Și în hohote râzi de ale mele vise
Șoptindu-mi că nu voi reuși
Că sunt robul tău pe veci.
De ce vii în miez de noapte
Somnul să îmi tulburi?
Sufletul mi-l cuprinzi
În ale tale gheare.
Mă strângi așa de tare
Încât de abia mai respir
Simt cum mă prăbușesc
La pământ și mi-e teamă.
Da, știu ce îți dorești
Ce urmărești de o veșnicie,
Să-ți faci simțită prezența
Să trăiești prin mine
Și să mă auzi rostindu-ți numele.
De ce încerci să mă îndepărtezi
De tot ce e mai frumos
Și mă faci să fug de iubire
De visuri, de mine însumi.?
Ca o vicleană te cuibărești
În suflet și în mintea mea,
Încât mi-e teamă să sper
Și să mai cred în mine.
Dar gata ți-a ajuns
Cât m-ai condus
Să-mi fii o piedică,
Acum mă despart
De tot ce însemi tu.
Da, ai auzit bine
Asta e ultima oară
Când stau de vorbă
Cu tine și de acuma
Vom fi doi străini.
Din acest moment
Nu-mi mai este teamă,
De acum voi crede în iubire
Îmi voi întinde aripile
Și voi zbura liber
Peste tot pământul.
Fără teama voi alerga
Spre zorii zilei
Acolo unde speranța
Se naște cu fiecare surâs
Ce se oglindește în roua dimineții.