A fost prima dimineață de primăvară care m-a salutat de îndată ce am deschis geamul, iar eu i-am adulmecat parfumul cel dulce. Am invitat-o să intră în casă șoptindu-i cât de dor mi-a fost să-i văd frumusețea într-un fir de iarbă, în fiecare floare. I-am mai spus că o simt într-o o rază de soare ce îmi mângâie chipul. Mă uitam ca la o zeiță a florilor de Dumnezeu creată și care a învăluit tot pământul cu a ei parfum.
Primăvara îmbrăcată într-o rochie înflorată m-a privit zâmbind și mi-a întins a ei mâna catifelată, albă ca o petală de ghiocel. I-am atins ușor vârfurile degetelor în timp ce în ochii ei zărisem cerul senin, atunci ea mi-a spus că a venit momentul să mă las purtată de o adiere de vânt.
În acea clipă amândouă am încep să dansăm ținându-mă de mână, mă simțeam atât de ușoară parcă aș fi o pană. Ne învârteam în cert iar dansul nostru era acompaniat de ciripitul păsărilor, cântec ce îmi mângâie sufletul încât am senzația că plutesc pe un nor pufos. E cea mai plăcută senzație trăită vreodată, e iubirea pură a naturii care mă poartă într-un ritm de dans.
E un dans din care nu mă pot opri, ba mai mult l-aș dansa pentru o eternitate. E bucuria primăverii prin care Dumnezeu își arată iubirea față de mine și de tine. El ne dăruiește câmpuri pline de flori, ne îmbrățișează prin razele soarelui și ne mângâie sufletele prin duiosul cântec a păsărilor. O minune la care sunt părtașă în această zi în care natura s-a renăscut la o nouă viață și odată cu ea se zărește un nou început. Așa cum și noi putem să lăsăm tot ce e rău în urmă și plini de speranță să luăm totul de la capăt.
O speranță dăruită într-un mărțișor, în două culorii alb ce înseamnă purității și roșu simbolul dragostei, pe care primăvara mi l-a pus în palmă. Pentru câteva minute am închis ochii și un stol de fluturi au intrat pe fereastră și m-au înconjurat.
Apoi am simțit parfumul de zambile și când mi-am ridicat încet pleoapele în mână aveam o inimioare aurie cu o fundiță în alb și roșu care e simbolul primăverii.