Arhivă categorie Evenimente

deLoredana

Un vis îndeplinit

 

 

 

 

 

Este decembrie cu ale  lui flori  dalbe, o lună a bucuriei, a iubirii, a dorințelor îndeplinite, este o poveste magică spusă an de an. În aceasta lună Dumnezeu a rânduit să-mi îndeplinesc un vis de al meu. Este vorba despre  cartea mea de debut ”Captivă între bine și rău”.

Un roman pe care l-am scris într-un an și așa cum am mai spus, a fost o carte pe care am luat-o ca pe un test, fiind curioasă  să văd dacă voi reuși să scriu mai mult decât textele pe care le postez pe acest blog. Și așa m-am aventurat într-o călătorie imaginară împreună cu Danya Maud personajul principal al acestui roman.

Danya m-a dus la cumpăna între bine și rău, alături de ea am trăit cele mai frumoase momente ale  familiei Maud care locuia într-o casă din Londra. În acel loc eroina  cărții a fost crescută  în cel mai frumos mod. A învățat de la părinții ei cum să facă diferența dintre bine și rău. Cu multă iubire soții Maud i-au însuflat în suflet fiicei valorile morale, astfel ea a devenit  o femeie hotărâtă să meargă pe drumul cel bun. Aceasta educație i-a  fost de mare folos Danyei atunci când simțea că este la capătul puterilor, iar cuvintele mamei sale au ajutat-o să nu cadă sub robia răului.

Timp de un an am trecut prin diferite stări, împreună cu draga mea Danya, am râs, am plâns,  ne-am îndrăgostit, am fost trădate, ne-a fost teamă și de multe ori am simțit că ne înecăm într-un lac. Asta pentru că ea a existat prin mine și eu prin ea. Era o aventură de care mă bucuram de fiecare dată când o scriam, iar când am ajuns la finalul acestei călători mi-am spus că trebuie s-o ofer mai departe.

Din luna februarie a acestui an de când mi-am terminat cartea, am început să caut o editură pentru a putea fi publicată. Dar mereu mi se spunea că nu au fonduri, iar eu în niciun caz nu-mi permiteam să suport cheltuirile unei lansări. Cu toate  astea simțeam că romanul meu va fi lansat. Așa a și fost, deoarece la fârșitul lunii octombrie prietena mea Ramona Lengyel  i-a povestit despre mine doamnei Adriana Ungureanu, care a ajutat-o să-și lanseze una dintre cele trei cărți ale ei și căreia îi mulțumesc pentru că mi-a îndrumat spre o minunată doamnă Rodica Rodean.

Nimic nu e întâmplător în viață. Am fost susținută de dragile mele prietene Ramona, Andreea și Laura cărora le sunt recunoscătoare pentru că au crezut și cred în tot ceea ce eu pot realiza.. Acum am mai întâlnit încă un suflet frumos. Doamna Rodica Rodean președinta Asociație Universul Prieteniei, o persoană cu un suflet atât de cald, încât nu ai cum să n-o îndrăgești.

Deci de la frumoasa prietenie pe care o am cu aceste fete, am ajuns în Universul Prieteniei  unde doamna Rodica m-a ajutat să-mi public cartea și căreia îi mulțumesc din suflet pentru ceea ce a făcut pentru mine.

Ziua de 10 decembrie 2022 în care am  debutat cu romanul ”Captivă între bine și rău”  nu o voi uita niciodată. A fost o zi în care am simțit cele mai frumoase emoții și fericirea din sufletul meu mi-a dat acea senzația de plutire. Până acum nu știam că pot fi atât de fericită, de împăcată cu mine însămi. Pur și simplu am simțit că ofer ceva lumii și nu e doar un simplu surâs, ci o  bucățică din sufletul meu. Acest roman îl consider darul lui Dumnezeu pe care l-a revărsat peste mine și  la rândul meu îl dăruiesc mai departe.

Poate unele persoane se așteptau ca această carte a mea să aibă o temă religioasă. Dar cred că pentru a aborda un astfel de subiect trebuie să te simți pregătit, pe când eu nu sunt. Însă mereu am văzut credința în simplitate, adică  iubirea de Dumnezeu pentru mine înseamnă mai întâi de toate un suflet curat, inocent așa cum va  rămână și Danya. Chiar dacă în această carte nu am vorbit în mod direct despre Dumnezeu, totuși am încercat să strecor câteva idei despre iubirea Lui.

Volumul ”Captivă între bine și rău” pentru mine este o certitudine că într-adevăr pot scrie mult mai mult decât credeam vreodată. Așa că îl voi lua ca pe un start, convinsă de faptul că sunt doar la început de drum și că mai am multe de oferit. Știu că în sufletul meu sunt multe povești care așteaptă să fie scrise.

Poate povestea Danyei trebuia s-o scriu mai bine, sau s-o aprofundez mai mult. De aceea am o rugăminte la cei care îmi vor citit romanul, să-mi spună părerea lor fără nicio reținere. Mă voi bucuria de fiecare părere în parte, chiar dacă vor fi și criterii le voi primi cu sufletul deschis și am să le iau calcul pentru că ele mă vor ajuta să progresez. Așa că vă rog fiți prietenii mei care îmi arătă unde aș mai avea de lucru, vă mulțumesc!

Așa cum se știe, eu sunt o persoană cu dizabilități locomotori și la lansare am fost întrebată dacă am dictat și cineva a scris sau dacă am reușit de una singură. Este o întrebare firească pentru cei care îmi observă mâinile și la care am și un răspuns.

Da, într-un  adevăr din cauza tretaparezei spastică pe care o am nu-mi pot coordona foarte bine mâinile. Însă de copil am făcut recuperare și într-o oarecare măsură mi-am învățat corpul să mă asculte. Așa că  reușesc să lucrez la calculator cu mâna stângă,  mai lent ce e drept, dar acest lucru nu mă deranjează, ba din contra am timp  în plus să reflectez mai mult la ceea ce urmează să scriu. Și uită cum un aspect care țină de dizabilitate, la mine s-a transformat în abilitate.

Mi-e sufletul plin de recunoștință și nu am cum să închei acest articol fără să transmit câteva mulțumiri unor oameni minunați:

De fiecare dată când voi avea ocazia  am să-i mulțumesc doamnei Rodica Rodean pentru bunătatea ei. Îi mulțumesc pentru susținerea și implicarea ei pentru ca romanul meu să fie lansat și pentru coperta cărții pe care dumneaei a realizat-o. Este o doamna care va fi în sufletul meu pentru totdeauna.

În inima mea va mai fi și doamna profesoară Petronela Anngheluță căreia îi mulțumesc pentru corectarea lucrării, pentru minunatele ei gânduri pe care le veți găsi  în prefața acestei cărți.

Deși acum sunt un adult în toată firea, dar cândva am fost copil și unu care a avut nevoie de foarte mult ajutor. Și pe lângă mama mea căreia îi mulțumesc pentru că mi-a fost și îmi este alături, mai este încă o persoană pe care o consider îngerul meu păzitor.

Această persoană este Inge Jose Smelik  președinta Fundația Ancora Salvării care m-a format, mi-a dat cele mai bune învățături ca să-mi dezvolt abilitățile fizice și să mă echilibrez psihic . De la ea am  înțeles că și eu pot face lucruri frumoase, chiar dacă am un handicap fizic. Este un bine pe care nu-l voi uita niciodată și cât voi trăi am să-i fiu recunoscătoare doamnei Inge pentru tot ceea ce a făcut pentru mine.

În ziua lansării am avut onoarea să-l am alături și pe domnul Emilian Marcu, un scriitor căruia îmi face o deosebită plăcere să-i citesc poeziile pe care le consider un balsam pentru suflet. Îi mulțumesc pentru prezența și pentru discursul dumnealui prin care m-a motivat foarte mult să continui să scriu.

O altă persoană la fel de minunată este artista Ina Paladi care pentru câteva minute a fost vocea mea și îi mulțumesc pentru că  mi-a citit discursul. Îi mulțumesc pentru că a recitat un fragment din  cartea mea, chiar a fost o surpriză foarte frumoasă.

Odată  cu lansarea acestei cărții am mai avut parte de încă o bucurie și anume să-mi îmbrățișez pentru prima oară o prietenă foarte dragă, care mi-e ca o soră mai mare.

Ea este scriitoarea Ramona Lengyel din Brașov și în fiecare zi  îmi demonstrează că există o soluție pentru orice problemă. Ramona este persoana care m-a determinat să mă apuc serios de scris și dacă nu ar fi fost ea să mă motiveze, această lansare a cărții mele nu ar fi avut loc, cel puțin nu acum. Așa că îi mulțumesc din tot sufletul meu pentru că există în viața mea, pentru susținerea și încurajarea pe care mi le oferă. Alături de ea și prietenii noștri am învățat ce înseamnă o prietenie adevărată.

A fost  zi minunată și sper ca prin cartea mea ”Captivă între bine și rău” să-i duc pe cititori într-o călătorie surprinzătoare, să reușească să fie o călăuză a Danyei și împreună cu ea să simtă fiecare emoție.

O călătorie  pe care vă invit cu drag și pe voi s-o parcurgeți, iar dacă doriți să intrați în posesia acestei cărții trebuie luați legătura cu mine prin adresele de mai jos:

loredanagrosu18@gmail.com

Pe pagina mea de https://www.facebook.com/grosu.loredana

Sau îmi puteți lasă aici în comentariu precum doriți cartea și adresa de email, iar eu voi lua legătura cu dvs.

Mulțumită echipei TeleMoldova Plus acest eveniment a fost  și înregistrat, pe care o veți găsi în link-ul de mai jos.

https://www.facebook.com/telemoldova/videos/886885619119369

Până dată viitoare toate cele bune!

deLoredana

Biletul pentru o nouă călătorie

 

 

 

 

 

Să particip sau  nu? E o întrebare ce s-a tot plimbat prin mintea mea din momentul în care s-a dat startul înscrierilor la cea a 25-a ediție SuperBlog. O superbă competiție la care am participat acum un an și spre bucuria mea am reușit să trec prin toate cele 25 probe.

Ce înseamnă competiția SuperBlog? 

Pentru mine a fost   cea mai frumoasă experiență de până acum ca Blogger, din care am aflat lucruri noi. Mi-am mai dezvoltat imaginația, am reușit să scriu mai repede și pe subiect fără a mă lungi prea mult. Dar in același timp a fost și un carusel  a emoțiilor. Pe toată perioada concursului am trecut prin diferite stări, de la  bucurie, mulțumire, uimire (pentru că am luat note mari, la care nici îndrăzneam să visez)  și până la nervi, oboseală.

Competiția  SuperBlog e foarte ofertată pentru noi bloggerii, deoarece ne  ajută foarte mult la dezvoltarea în tot ce înseamnă advertoriale și imaginație. Pur și simplu eu  timp de două luni am fost în 25 excursii  imaginate. Iar în loc de fotografii pe care obișnuim să le facem în timpul unei călătorii, eu scriam câte un articol despre tot ce  vedeam cu ochii minții.

Motivul pentru care aleg să particip la aceasta competiție 

Primul motiv ce m-a determinat să mă apuc de scris, a fost faptul că atunci când scriu mă eliberez de propriile gânduri , povestesc despre cea ce simt, despre dorințele mele. Dar  îmi place și să scriu după teme stabilite deja.

Da,  îmi plac temele chiar și acele care mă scot din zona mea de confort și mă pun dificultate, pentru că așa am ajuns să acumulez cât mai multe cunoștințe și să înțeleg mai bine anumite subiecte. Iar participarea la SuperBlog îmi oferă această șansă.

Nu doar am învățat foarte multe lucruri datorită brandurilor care mă duceau în călătorii imaginare, ci am descoperit că unele dintre din ele au concepte gândite în așa fel încât să încurajeze protejarea mediului înconjurător. Idei pe care mi-a făcut plăcere să le promovez, pentru că e de datoria noastră să avem grijă de natură și să-i facem pe copii, nepoții noștri să înțeleagă cât e de important să fim prietenoși cu ea.

Provocarea toamnei 

Poate vă întrebați de ce am avut nevoie de timp ca să mă decid dacă să mă înscriu sau nu la aceasta competiție.  Participarea la SuperBlog pe cât de frumoasă e, pe atât de solicitantă  e. Însă îți oferă și a doua oportunitate de a  participa doar la anumite probe, astfel ai ocazia să te concentrezi mai mult pe cele alese de tine.

Deși sunt o persoană dintr-o bucată și când mă apuc de un lucru îl duc cap coadă fără ocolișuri, dar de ce nu aș face altfel de dată asta? să scriu câte probe voi reuși.

Vreau să-mi acord mai mult timp pentru a mă putea concentra pe probele pe care le voi alege, încât să observ fiecare lucru în parte. Vreau și de aceasta dată să mă pun la un nou test, așa că îmi iau un bilet pentru prima călătorie a 25-a ediție  SuperBlog, cu promisiunea că vă voi povesti aici cum a fost.

Înscrierea la SuperBlog e prima mea provocare din aceasta toamna și sper că vor urma alte la fel de îneresante. Dar tu, cititorule drag de ce provocări ți-ai dori să ai parte în următoarea perioadă?

deLoredana

Îți mulțumesc pentru că mă porți în gândurile tale

Mulțumesc e un cuvânt tare fain, plin de recunoștință și de emoții trăite în momentul în care îl rostim sau  îl scriem. E cuvântul care dă de înțeles că ceea ce ni se oferă, primim cu bucurie și ne face să ne simțim iubiți, apreciați, recunoscători. Mulțumesc e cel mai frumos și sincer răspuns pe care îl putem da dragostei care vine asupra noastră și odată ce acest sentiment ne va învălui sufletul, vom avea o stare de plutire, iar iubirea noastră pentru cei din jur va crește din ce în ce mai mult.
Dacă ar fi să definesc cuvântul mulțumesc ar suna în felul următor: Sunt recunoscătoare pentru iubirea și pentru fiecare gând de-al tău îndreptat spre mine. Iubirea e atunci când dăruiești din toată inima fără să aștepți ceva la schimb și le primești cu drag toate lucrurile frumoase care îți sunt oferite. Atunci când spunem mulțumesc, o facem zâmbind, avem fața luminată, iar sufletul începe să surâdă, asta pentru că suntem recunoscători acelei persoane și răspundem la iubirea ei cu dragoste.
Acum câteva zile am avut bucuria să mai adaug încă un trandafir lângă cei pe care îi aveam deja în buchetul vieții mele. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am ajuns la cea de-a 32 aniversare a mea, o călătorie minunată până acest moment, dar știu că ea va continua și că voi avea parte de multe descoperi, surprize de acum încolo. A fost o zi în care am observat cum peste o sută de persoane și-au îndreptat gândurile către mine, așa ca o ploaie caldă de vară ce mi-a atins sufletul. Au fost gânduri foarte frumoase trimise în univers pentru mine. Gânduri de-ale persoanelor dragi cu care am scris și scriu un istoric a unei relații de familie sau de prietenie și împreună cu acei oameni încercăm să conturăm cele mai frumoase povești. Fiecare cuvânt, orice gest au un impact puternic asupra mea, iar dacă ele sunt făcute din iubire, devin un balsam si o mângâiere pentru sufletul meu.
Sunt gânduri care mi-au făcut ziua mai frumoasă, am simțit iubirea acestor oameni față de mine, iar cuvintele lor m-au făcut să zâmbesc în timp ce le citeam mesajele și să-i îmbrățișez cu gândul pe fiecare. La toate acestea mesaje nu puteam să răspund altfel decât prin a le mulțumi cu drag la iubirea lor și sper că am reușit să le transmit toate aprecierea ce o am față de ei.
Sunt convinsă că prin acel cuvânt mulțumesc rostit sau scris cu toată inima vom ajungem să fim mai recunoscători și mult mai conștienți de iubirea celor din jur. Să încercăm ca măcar odată pe zi să spunem mulțumesc cuiva care ne ajută sau pentru simplu fapt că ne-a zâmbit. Să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru ne-a creat atât de speciali, ne-a lăsat să stăpânim un regat care e pământul și ne-a dat libertatea să trăim așa cum simțim, fără să ne impune nicio regulă. El vrea să fim creatori propriei noastre vieți și nimic mai mult.
Înainte de a încheia acest articol vreau să le mulțumesc încă o dată celor care mi-au trimis gândurile lor, le sunt recunoscătoare pentru iubirea lor față de mine. Îți mulțumesc și ție cititorule drag pentru ai ales să citești acest articol și sper să-ți fie de folos.
Până data viitoare numai bine și dacă v-a plăcut articolul vă invit să lăsați un comentariu în căsuța de mai jos.

deLoredana

Mă înscriu din nou la SuperBlog

Trebuie să recunosc că mi s-a făcut puțin dor de superBlog, de cerințele probelor și de toate emoțiile acestei competiții. Așadar am văzut proba celor de hotel Opal cate mi-a făcut cu ochiul și mi-am spus să mă alături concurenților de această dată.
În timp ce scriam despre evenimentul meu de la hotel Opal, îmi aminteam emoțiile pe care le-am trăit pe perioada ediții din toamnă, atunci când am participat de la început și până la sfârșit. A fost o experiență grea, dar și foarte frumoasă în același timp pe care nu o voi uita niciodată. Sunt bucuroasă că am avut ocazia să am o astfel de experiență și sper s-o mai repet pe viitor.
Un lucru este cert că aceasta experiență mi-a dat încredere în mine și simt că m-a ajutat să mă dezvolt pe latura asta a scriitorului.
După părerea mea competiția SuperBlog este ca o școală pentru bloggeri, deoarece avem oportunitatea de a ne dezvolta vocabularul și imaginația în timp scriem. Pe mine una m-a ajutat și mă ajută foarte mult aceste probe. Din acest motiv voi participa la probe de fiecare dată când imaginația și timpul îmi vor permite.
Și de această dată am scris cu multă plăcere și de abia aștept să văd ce notă voi primi.

deLoredana

SuperBlog, o nouă provocare

 

 

Timidă, dar cu sufletul deschis spre noi experiențe, voi intra în competiția  SuperBlog, despre care o prietenă mi-a povestit acum câțiva ani. Mi-a spus cum se desfășoară acest concurs, cum ea trebuia să scrie articole după anumite cerințe. Dar în același timp i s-a oferit șansa să fie creativă și ca bonus a primit note. Acest lucru a ajutat-o să-și vadă propriul progres. A mai zis că această competiție i-a oferit o experiență unică, pe care a fost hotărâtă s-o mai repete, deoarece a descoperit foarte multe lucruri despre pasiunea ei pentru scris.

Această idee referitoare la competiția SuperBlog mi-a surâs. Însă recunosc că până acum nu m-am simțit pregătită să particip, deși în sufletul meu mereu a existat această dorință, pentru că mi se pare o provocare care poate să-mi aducă benefici în activitatea mea de bloggeriță.

Am urmărit pe pagina de Facebook SuperBlog ultimele două ediții. Mă uitam la cerințele probelor. Citeam din când în când câte un articol, curioasă să văd în ce fel scriu participanții, ce se comunica pe grup în acea perioadă. Toate aceste lucruri m-au făcut să-mi doresc și mai mult să fiu și eu printre concurenți.

Am participat la două probe extra concurs și mi-a plăcut foarte mult această experiență. Deși simt acea senzație pe care o ai înainte să încerci un lucru nou, mă întreb dacă sunt suficientă de pregătită pentru acest pas. Dar, până la urmă nu ai nu de unde să știi, ce poți și ce nu, până când nu încerci. Așa că, m-am hotărât să particip la aceasta ediție.

De un an mă joc cu imaginația mea, scriind povești, advertoriale, compunând poezii. Dar mă întreb cât de bine scriu, cât de bine reușesc să transmit mesajul lucrărilor mele cititorilor și mai ales până unde poate să ajungă imaginația mea. Simt că în acest concurs voi găsi răspunsurile la aceste întrebări. De aceea SuperBlog va fi o competiție cu mine însumi, în care sper să trec peste anumite bariere care se află în mintea mea și care mă țin pe loc. Să mă descopăr, să învăț despre advertoriale în așa fel încât să ajung să le scriu într-un mod cât mai armonios, dar în același timp să fie cât mai informativ.

Nu în ultimul rând aștept cu nerăbdare orice premiu, bineînțeles, dacă o să merit vreunul, dar mai ales notele care vor fi bosul meu suprem.

 

deLoredana

Vizitatorul inimi

 

 

 

 

Suntem în prag de sărbătoare, poate cea mai frumoasă din an.

Crăciunul este un prilej de bucurie pentru orice om, ne duce cu gândul la familie, la case împodobite, unde stau brazii cei mândri cu mii de beculeţe strălucitoare și la mirosul de scorţişoară şi de portocală arome septice acestei sărbători.

Pe tot pământul în acele zile se simte o agitaţie şi suntem cuprinşi de acea grijă de a nu ne scapă niciun detaliu, alergam prin magazine după cele mai valoroase cadouri. Ne trudim peste puteri prin bucătărie ca să facem cele mai gustoase bucate, parcă de ele ar depinde toată fericirea noastră în acele zile şi ne întristăm dacă cozonacul nu a crescut aşa cum ne-am fi dorit.

Căutam să fim cât mai aranjaţi în aceste zile, alegem ţinute de gală cât mai elegante şi evident să nu lipsească culoarea roşie din acest context care este foarte folosită această perioadă.

Dar oare toate aceste lucruri să fie esenţa cea adevărată a Crăciunului? Ce mesaj poarta colindele? Şi mai ales cât de pregătiţi suntem de acel eveniment împărătesc?

Esenţa Crăciunului este naşterea pruncului Iisus cel care acum două mii ceva de ani îşi căuta un culcuş bătând din poartă în poartă, dar toate lumea era prea ocupată cu ea însăşi, prea departe de Dumnezeu ca să poată vedea cine bătea de fapt la uşa lor, era prea orbita de păcat.

Până la urma Iisus şi-a găsit culcuşul într-un grajd printre animale ce s-au dovedit a fi mult mai primitoare decât omul.

Omul cu răutatea lui l-a gonit de la sine pe cel mai important vizitator spunându-i că nu are loc pentru El, pe când animalele L-au încălzit cu răsuflarea lor pe Pruncul ce îşi dormea întâiul somn într-un pat de paie reci.

El bate şi acum după atâţia ani la uşa inimilor noastre căutându-şi culcuşul fără ca noi să-i dăm atenţie şi ba mai mult gonindu-l prin nepăsare şi grijă faţă lucrurile trecătoare.

Nu cadourile, nu bucăţele de pe masa de Crăciun, nu hainele pe care le purtam ne oferă fericirea în aceste zile de sărbătoare, ci acel dar Dumnezeiesc care s-a coborât din cer pentru ca noi să fim răscumpărati din robia păcatului.

Noi de Crăciun, ar trebui să ne punem întrebarea dacă suntem gata să-L primi pe Pruncul cel sfânt şi mai ales dacă acest culcuş din sufletul nostru este cald, primitor, unde să dăinuie pacea şi iubirea.

În timp ce facem curăţenie prin casă să fim preocupaţi şi de acel praf a păcatului din suflet, astfel să-l îndepărtăm prin pocăinţă până când el va străluci precum un geam proaspăt şters.

Atunci când facem lista pentru cumpărături, să ne gândim ca şi micul Iisus a trecut în lista lui de vizită inima noastră şi să fim atenţi să-I răspundem la acel mare oaspăt care e însuşi Fiul lui Dumnezeu.

Colindători se aseamănă cu steaua de la răsărit ce a vestit naşterea Împăratului a cerului, a pământului şi noi să avem înţelepciunea a celor trei magi pentru a înţelege mesajul colindului.

Iar la final să mergem la slujba din ziua de Crăciun şi să-i oferim micului Prunc sufletul nostru în care să fie plin de aur, smirnă şi tămie.

 

Vă doresc sărbători luminate care să fie un prilej bun pentru a ne apropia cât mai mult de bucuria naşteri lui Iisus Hristos şi că inima noastră să fie ieslea din Bethlehem!