Arhivă categorie Poezii

deLoredana

Durerea Lui Iisus

 

Uite Tată, poporul tău iubit
Care Mă vedea ca un împărat
Aur, smirnă, tămâie și laude
Îmi aduceau altădată
Dar acum Mă învinuiesc
Pentru greșelile lor.

Uită-i Tată pe cei doi ucenici
Cei care Îmi făgăduiau loialitate
Dar unul M-a vândut pe câțiva arginți,
Iar celălalt s-a lăpădat de Mine
Ei sunt prietenii Mei
Ce voiau să bea din paharul suferinței
pe care Eu îl beau.

Uită-i Tată cum Mă hulesc
Cei pentru care M-ai trimis în lume
Ca să-i învăț poruncile Tale,
Cum să se iubească unul pe altul
Și prin Mine, Tu Să le vorbești.

Uită-i cum Mă biciuiesc
Cei pe care Îi iubesc
Și i-am izbăvit de neputință
Le-am redat vederea, auzul, mersul,
Le-am înmulțit pâinea și peștele
Și toți s-au săturat din ele.

Uită-Te Tată la ochii lor plin de ură
Cum Mă privesc ca pe un străin,
Mă lovesc fără niciun pic de milă
Mă dezbracă în văzul tutor
Iar cu cămașa Mea sorț joacă.

Pe o cruce ei Mă răstignesc
Și cu sânge rece Îmi bat piroane
În podul palmelor și la picioare,
Mă uit la chipurile lor murdare
De sângele Meu
Ce se întinde pe tot pământul.

Aici sus pe cruce Mi se face sete
Dar ei în loc de apă
Mi-au dat să beau oțet,
Strig de durere
Iar ostașul o suliță
Învinge în coasta Mea.

Tată Mă dor toate rănile
Dar mai tare Mă dor
Nepăsarea, ura, trădarea
Ce zac în sufletele lor
Și că de acum nu mai voi fi
Cu ei, durerea să le alin.

Tată mai e puțin
Și Mă întorc acasă
Dar mai am o ultimă rugăminte
Cu marea Ta bunătate
Să-i ierți pentru ce mi-au făcut.

deLoredana

Femeia din oglindă

 

 

Te privesc în oglindă
În amurgul dimineții,
În razele de soare
Care îți mângâie pielea
Catifelată ca un trandafir.

Te văd așa cum ești,
Îți știu fiecare gând,
Fiecare durere, speranță
Îți simt orice emoție,
Pe care tu o trăiești
Clipă de clipă.

Mă uit la chipul tău inocent
Sub care mereu te ascunzi
Lăsând impresia că ești
Doar un copil naiv,
Care se bucură de jucăria lui.

Știu că îți vine să țipi.
Să le spui despre tine,
Despre ceea ce simți.
Dar tu, zâmbești și taci
Lăsându-i să se mintă.

Te ascunzi atât de bine
Sub acest chip de copil
Încât doar tu și eu, știm
Cine ești cu adevărat,
Da, draga mea te cunosc
Și tu, mă știi de o veșnicie.

Mă oglindesc în ochii tăi
Albaștri, expresivi, veseli
Și văd o femeie frumoasă
Foarte elegantă, atrăgătoare
Într-un corp micuț și fragil.

Da, draga mea, ești o femeie
Și chiar așa te vezi, te simți,
Iar încet, încet te apropie de tine
Descoperindu-ți valorile tale,
Încât tu rămâi uimită și tu
Cât de minunată poți fii.

Nu te uita așa la mine
Pentru că am dreptate
Iar tu știi foarte bine
Că în orice mișcare
Fiecare cuvânt de al tău
Exprimi feminitate.

Te privesc în oglindă
Și te văd pe tine, femeie
Ca un trandafir înflorit,
Care își oglindește frumusețea
În amurgul dimineții
sub razele calde ale soarelui.

deLoredana

Frânturile inimii

 

 

Dragă inimă, ești frumoasă ca o floare de Mai.

Tu care bați în piept numărând încet

Secunde  în neștire zi și noapte

Bătând când mai încet, când mai tare

 

Oh, inimă, te lași prea ușor atinsă

De oricine îți iese în cale,

Crezând în orice cuvânt frumos,

Ca un copil naiv ce ești,

Ce se bucură de niște iluzii.

 

 

Tu tresari la fiecare șoaptă

Și te agăți de ele în miezul nopți

Le aduni ca pe niște pietre prețioase

În cufărul tău plin de amintiri

Apoi le retrăiești iar și iar.

 

 

Te crezi invincibilă, puternică,

Când de fapt ești o floare în bătaia vântului,

Pe care ploaia o va pune la pământ,

Unde încet, încet se va stinge.

 

Inimă dragă, ești doar un călător,

Care prin lume hoinărește,

În căutarea unei oaze de speranță

Sperând la o iubire, care va dura o veșnicie.

 

Dar  vezi tu, micuța mea inimă.

În acest drum al tău spre nicăieri,

Atunci când în sfârșit simți că zbori,

Cazi transformându-te în mii de cioburi,

Cioburi din care te vei compune la loc.

 

Și așa rănită și fragilă cum ești

Mereu te vei ridica de la pământ

Și vei porni în spre noi orizonturi,

Unde speranțele se nasc din credință,

Iar tu vei fi una dintre ele,

O speranță care nu va muri niciodată.

deLoredana

Înger păzitor

Oh, frate drag, îngerul meu păzitor.
Ca printr-un vis întrezăresc căsuța copilăriei noastră.
Acolo ne-am văzut prima oară,
Unde ne-am jucat, ba chiar ne-am ciondănit de multe ori.
Dar tu știi, că mereu te-am iubit
Și te voi iubi până în ultima clipă a vieții mele,
Pentru că așa e iubirea dintre frații.

Oh fratele meu drag,
Tu ai renunțat să ieși la joacă,
Ca să ai grijă de mine.
Cu mânuța ta mică mă hrăneai,
Îmi ștergeai lacrimile de pe obraji
Și de fiecare dată îmi transformai plânsul în râs.

Împreună am împărțit orice
Am trecut prin toate.
Prin bucurii, dureri,
Am descoperit lumea.
Mi-ai spus de Moșul Crăciun,
în timp ce eu îți spuneam să crezi în povești.

Iarna prin zăpadă ne jucam,
Mă trăgeai cu sania
Și de cele mai ori mă pierdeai pe drum,
Dar de fiecare dată mă găseai.
Pe derdeluș noi ne dădeam,
Fără ca nimeni și nimic, să ne sta în cale.

Oh frate, așa a fost copilăria noastră,
Care a trecut prea repede,
Ca un vis, care ține doar câteva secunde
Și acum toate trăirile noastre sunt niște amintiri.

Noi, copiii de altădată ne-am transformat în oameni mari,
Care uneori își aduc aminte de cântecul de leagăn
Cântat de mamă cu glasul ei cel dulce.
Toate s-au schimbat de atunci,
Doar unul singur lucru a rămas neschimbat
Noi, frații, care mereu vom fi unul alături de celălalt,
Pentru că așa e iubirea dintre frați.

deLoredana

Rugăciune

Dă-ne Doamne un stop de înțelepciune
Ca să descoperim scopul vieții noastre,
Să devenim mesagerii cuvântul Tău
Și prin glasul nostru, tu să vorbești lumii întregi.

Dă-ne Doamne putere
Ca să deosebim binele de rău,
Să fim uniți în dragostea Ta
Și să ne ducem crucea unul altuia,
Așa cum Tu ne-ai învățat.

Dă-ne Doamne credință
Să nu ne îndepărtăm de Tine în ceasul  suferinței.
Ci prin Tine să găsim mângâiere și ajutor
Fii Tu doctorul nostru în orice boală.

Învaţă-ne Doamne cum să ne apărăm patria
Lucrează Tu la sufletul fiecărui conducător de țară,
Ca să se fie în slujba Ta și a popoarelor
Fă-i așa cum ești Tu bun și iubitor de oameni.

Ajută-ne Doamne să înțelegem bucuria adevărată
Prin iubirea de pace și de dăruire.
Revarsă Doamne peste noi un pic din Rai
Şi trimite-ne iubirea îngerilor,
Pentru ca să cunoaștem dragostea desăvârșită.

deLoredana

Scrisoare către Măicuța mea dragă

 

 

 

Prea iubită mea mamă, ocean de dragoste
Mi-ai dat viață din viața ta
Ocrotindu-mă de când eram o mică celulă.
Te-am îndurerat încă din primele mele zile de viață,
Dar tu cu răbdare în tăcere pe toate le-ai dus
Și ai bătut din ușă în ușă ca să găsești leac de vindecare,
Ca puiul tău cel olog să se facă bine.
Ai vegheat la căpătâiul meu nopții de a rând,
Și te-ai rugat cu lacrimi fierbinți de mamă
Ca Dumnezeu să mă izbăvească din dureri.
Ore în șir tu ai stat lângă mine până ce am deprins a mânca.
Din Biblie tu mi-ai arătat fiecare literă în parte
Repetându-le de sute de ori cu calmul tău cel infinit
Până când eu am învățat tot alfabetul.
Ți-a crescut inima în piept de bucurie
La primi mei pași făcuți mult mai târziu, ce e drept
Și apoi mi-ai numărat fiecare pas în plus
Cu vocea ta caldă îmi șopteai că pot mai mult.
Renunțând la propria viață, m-ai crescut
Într-un trandafir frumos ai avut grijă să mă transform.

Credința în suflet m-ai dat
În Dumnezeu să mă încred
Și cu El la drum să pornesc,
Peste orice durere să trec mai ușor.

Acum stau și mă gândesc scumpa mea mamă
Că ți-am creat mii de necazuri,
Uneori cuvintele mele te-au durut
Și te-am întristat prin răceala mea față de tine
Dar tu blândă cum ești, nu încetezi să mă iubești.

Dacă mi-ar fi îngăduit de Dumnezeu
Ți-aș da ani din viața mea
Și sănătate din sănătatea mea,
Să te văd mereu zâmbind,
Să stai lângă mine o veșnicie, eu aș vrea.

Îți mulțumesc pentru viață, dragă măicuță,
Pentru sufletul tău curat și bun,
Unde îmi găsesc mereu alinarea.
Îți mulțumesc pentru puterea ta
Pentru tot ceea ce sunt azi
Și pentru că mă porți în rugăciunile tale.

Sărut mâna, mamă dragă
Mă înclin în fața ta cu respect și cu cinste
Și te rog să mă ierți pentru tot ce ți-am greșit.

deLoredana

Nimic nu s-a întâmplat


Un nor de lacrimi e deasupra mea
Le simt cum se adună în colțul ochiului
Și vor să cadă rând pe rând pe obraz,
Dar le opresc cu un oftat adânc
Prefecându-mă că nu s-a întâmplat nimic.

Sufletul urlă în mine
Vrea să se elibereze de sentimente,
Să fie ușor ca un fulg
Dar nu-l dau drumul,
Mi-e teamă să mă despart de amintiri
Și mă prefac că nimic nu s-a întâmplat.

O voce îmi șoptește să fug
Să las în urmă tot ce a fost,
Tot ce e dureros,
Să alerg spre un nou început
Și totuși stau pe loc
Ca și cum nimic nu s-a întâmplat

Rămân aici fără să fac niciun pas
Cu gândul la nopțile calde de altădată,
Când noi, doi visam sub luna plină
La o nouă zi mult mai fericită
În care ar fi trebuit să zâmbim într-o fotografie.

Nu s-a întâmplat nimic
Toate sunt vechi,
Dar atât de noi.

deLoredana

Mama

Mama, cea mai dragă ființă de pe pământ
Timp de nouă luni în pântec ea te-a purta,
Viață din viața ei ți-a dat
Te-a simțit de la prima ta mișcare
Și inima ta a bătut împreună cu a ei.
Mama ți-a șters de pe obraji prima lacrimă
În brațele ei calde ai adormit
Ți-a dat cel mai frumos nume,
A observat fiecare pas de al tău
Și te-a ridicat de fiecare dată când ai căzut.
Mama a fost cea care te-a învățat să rostești primul cuvânt
Seară de seară ea ca o zână te-a dus în lumea poveștilor,
Cu răbdare ți-ai arătat ce este bine, ce este rău
Ți-a condus mâna până ce ai deprins să scrii,
Ea te-a ajutat să-ți conturezi propriile tale vise.
Mama mereu a fost acolo pentru tine
De fiecare dată a simțit orice durere de a ta,
În momentele când ai fost dezamăgit
În clipa în care te-ai pierdut,
Ea cu  bunătate te-a liniștit
Și drumul spre tine ți-a arătat.
Mama izvor de bunătate și de iubire
Ea te-a iertat de mi de ori
A uitat orice greșeală de a ta,
În tăcere  pe toate le-a îndurat
Și s-a înjosit doar ca tu să crești.
Mama este un înger cu chip de om
Un ocean de dăruie
O rugăciune în miez de noapte
O lacrimă de dor
Cea mai caldă voce
Și cea mai frumoasă făptură din Univers.
Mama este o poezie
Un cântec de a leagăn
Cel mai sincer zâmbet
Iubirea ce nu se va stinge niciodată
Ea te va veghea și dincolo de moarte.
Mama este mamă
Cea care te va iubi veșnic.
deLoredana

O viață într-o singură zi

 

 

 

Mi-ai promis că ai să vii  în amurgul dimineții

Că ai să fii acolo să-mi săruți umărul gol,

Vom bea amândoi dintr-o ceașcă de cafea

Ca sărutul nostru să fie dulce, amărui.

M-ai promis că vom trăi o viață într-o singura zi

Că ne vom lăsa purtați de valurile mării,

Că vom păși unul lângă altul ținându-ne de mână

Și tu îmi vei arăta drumul spre visele noastre.

Mi-ai promis că vom pleca pe o insulă pustie

Unde să fim doar noi doi,

Să mă ascund la umbra unui copac

Iar tu din spatele meu, să mă cuprinzi în brațe.

Mi-ai promis că vom dansa desculți

În timp ce picăturile ploii vor cădea peste noi,

Că ne vom privi pentru prima dată în ochi

Și eu voi fi fericirea ta

Iar tu tot universul meu.

Mi-ai promis că într-o seara vom sta lângă un foc

Și la chitară îmi vei cânta melodia noastră de dragoste,

Eu te voi asculta în tăcerea nopții

Lăsându-mi lacrimile să curgă pe obraji.

Sub luna plină îmi vei ghici în palmă viitorul,

Iar eu îți voi duce mâna în dreptul inimii mele

Dorindu-mi să simți iubirea ce ți-o port.

Îți promit că te voi căuta mereu în sufletul meu

Atunci când primul fulg de nea va cădea,

Când picăturile de ploaie în geam  îmi vor bătea

Și că nu te voi uita niciodată.

deLoredana

Omul

 

Om frumos cu chip de Dumnezeu
Ce pentru tine lumea s-a creat,
Tu ești cel mai scump odor din univers
Ești lumina din zori de zi
Iar ochii tăi strălucesc în miez de noapte.

Suflet de om, lăcaș de rugăciune
Tărâm al blândeței și al iubirii
În care aduni rămășițe de amintiri
Și de dureri fără de număr.

Tu, suflete, izvor de putere
Ce treci prin valea plângerilor,
Cel care ai fost răpus de mii de sulițe
Și te-ai ridicat tot de atâtea ori.

O, suflet arzând ca o văpaie
În hotarul singurătății, pierdut, uitat,
Tu rătăcești prin ploii de lacrimi
Cu dorul tot nu te împaci.

Suflet de om privag și nemuritor
Ești ca un cufăr, păstrezi în tine iubiri nemărturisite,
Tu le duci pe toate în tăcere, supus
Și le iei cu tine în ceruri, fără ca să lași nimic în urmă.