Arhivă categorie Poezii

E seara de Crăciun

La ferestre steluțe  arginti strălucesc,

 Casele sunt împodobite

Mesele îmbelșugate,

Invitații  au sosit

Chiar și Moș Crăciun.

E veselie peste pământ

Din orice colț al lumii se aud râsete

Și glasuri de copii,

Dar e prea multă gălăgie

Ca să auzim o bătaie în ușă.

Oare cine bate

Bate și așteaptă

Ca să-I deschidem

Și să-L invităm în casă?

E pruncul Iisus Hristos

Care își caută locaș

Unde căpușorul să-l aplece

Somnul să-și doarmă lin.

La ușa sufletului nostru

Iisus vine de an de an

Ca să ne colinde

Să ne mângâie

Și să stea cu noi la masă.

El e cel mai frumos dar

De Dumnezeu trimis,

E dragostea  Lui

Ce o are pentru noi.

Până acum uitam de El,

Cu oaspeți noi ne înveseleam

ȘI pe Sărbătorit îl țineam afară

Lăsându-L să se culce într-o iesle.

Iisus bate iar la ușă

Umil stă și așteaptă

Ca noi să-I deschidem

Să-L primim în casa noastră

Și cu El să colindăm.

El bate la ușa inimii tale

Ești pregătit să-L primești?

Doamne în această zi de sărbătoare

Îmi aplec genunchii în fața Ta

Ca să-ți mulțumesc pentru că Ai creat-o,

Pentru faptul că Ai pictat-o în mii de culori

Și i-ai dăruit munții ca să fim aproape de Tine

Marea ca prin valurile ei, Tu să ne vorbești.

Îți mulțumesc pentru țara asta minunată

Care e leagănul copilăriei noastră

Și în brațele ei mereu  găsim alinarea,

Ea într-o horă pe toți ne unește

Cu mic cu mare îi cântăm

Și îi jurăm iubire pe vecie.

Doamne îți mulțumesc pentru harul Tău

Ce-L reverși peste România

Pentru războinicii care s-au luptat

Și de dușmani au apărat-o.

Sufletul  mi-e plină de recunoștință

Că Tu, Doamne ai decis să fiu aici

Unde soarele răsare cel mai frumos

Iar nopțile sunt magice,

Că Ai ales ca pentru ea inima mea să bată

Pentru aceasta patrie.

Îngenunchez  în fața ta Doamne

Și te rog să Ai grijă de această țară

Revarsă peste ea harul Tău cel sfânt,

Adu pacea între noi

Fă-ne să ne iubim ca frați

Caci prin venele noastre curge același sânge.

Te rog Doamne binecuvântează-ne patria

Țină-ne pe toți în ale Tale brațe

Și pe cei care o conduc ajută-i

Dă-le gânduri bune și iubire de neam

Ca să fie ca niște părinți înțelepți

Ce-și veghează cu dragoste copiii.

Doamne unește-ne în imensa Ta iubire

Ca să fim unul pentru altul

Și să trăim ca într-o familie

În țara pe care Tu ne-ai dăruit-o.

Amin!

Cine sunt eu?
Nimic mai mult
Nimic mai puțin,
Decât un fluture
Ce vântul îl duce
Departe, spre nicăieri.

Sunt un mic fluture
Ce și-a întins aripioarele
Încet, mișcându-le lent.
Cu dureri și cu efort
A învățat să zboare.

Nu departe de pământ
Zbor din floare din floare
Învăluit de parfum îmbătător,
Sub petale lor catifelate
Eu îmi găsesc culcușul.

Chiar de e iarnă sau vară
Zbor neîncetat prin ploaie, ninsoare
Cu ale mele aripioare fragile
De Dumnezeu date.

Cine sunt eu?
Sunt doar un fluture
Frumos ca o floare de cireș
Ce uneori se prăbușește
La pământ ca o frunză
Pe care vântul o înalță către cer.

Întoarce-te în visul de altă dată
Așa cum veneai la apusul de soare
Să mă mai ții strâns în ale tale brațe,
Unde mă simțeam protejată
Atât de bine, atât de liniștită.

În visul nostru de demult
Să-mi mângâi pielea ușor
Cu respirația ta caldă,
Să-mi vorbești în șoapte
Rostindu-mi te iubesc.

Întoarce-te pentru o clipă
În al nostru vis, odată cu luna
Care de lume ne ascundea
Sub lumina ei ne priveam
Și ne iubeam până în zori.

O, cât de mult aș vrea
Să te mai văd venind
Pe tine, iubitul meu
Cel din întâi și ultimul.
Să ne uitam unul la altul
Minute în șir în tăcerea nopți.

Te rog întoarce-te în vis
Doar pentru o clipă să te aud.
Să mă iei de mână
Și să plutim pe un nor
Așa cum pluteam odată.

Ca o năuca te-am zărit
Într-o seară cu lună plină
În lumina ei pășeai încet

Pe o punte magică
Între vis și realitate.

A fost de ajuns doar de o privire
Ca să simt că te recunosc
Parcă dintr-o altă viață
Să știu că ești cel pe care îl așteptam

La care visam în miezul nopții
Până ce adormeam cu tine în gând.

Pășeai desculț pe pământul umed
Și cu fiecare pas erai mai aproape de mine.
Atât de aproape unul de altul
Încât ți-am simțeam inima bătând
Iar privirile noastre s-au întâlnit.

Eu de teamă am vrut să fac un pas înapoi
Să fug departe de acel loc, de tine,
Dar mi-ai șoptit să stau o clipă
Pentru că așa fost scris în stele
Ca noi doi să ne întâlnim
Pentru ca povestea noastră
Să fie scrisă cu praf de stele
Care acum se întinde pe tot cerul.

În noapte sub lună
Dansam Îmbrățișați
Pe ritmul inimilor noastre
Și ne vorbeam în șoapte
Jurându-ne iubire pentru totdeauna.

Dar ce să vezi?
Ai dispărut ca o nălucă
La prima rază al soarelui
Lăsând în urma ta praf de stele
Doar o șoapte și o amintire
A unei nopți de dragoste.

De ce mă ții în loc
Când eu vreau să zbor
Să-mi întind aripile
Peste tot pământul.?

De ce mă ții captiv
Ca o pasăre într-o colivie
Unde se oglindesc amintirile
Din durerosul meu trecut.?

Mă urmărești la tot pasul
Și în hohote râzi de ale mele vise
Șoptindu-mi că nu voi reuși
Că sunt robul tău pe veci.

De ce vii în miez de noapte
Somnul să îmi tulburi?
Sufletul mi-l cuprinzi
În ale tale gheare.

Mă strângi așa de tare
Încât de abia mai respir
Simt cum mă prăbușesc
La pământ și mi-e teamă.

Da, știu ce îți dorești
Ce urmărești de o veșnicie,
Să-ți faci simțită prezența
Să trăiești prin mine
Și să mă auzi rostindu-ți numele.

De ce încerci să mă îndepărtezi
De tot ce e mai frumos
Și mă faci să fug de iubire
De visuri, de mine însumi.?

Ca o vicleană te cuibărești
În suflet și în mintea mea,
Încât mi-e teamă să sper
Și să mai cred în mine.

Dar gata ți-a ajuns
Cât m-ai condus
Să-mi fii o piedică,
Acum mă despart
De tot ce însemi tu.

Da, ai auzit bine
Asta e ultima oară
Când stau de vorbă
Cu tine și de acuma
Vom fi doi străini.

Din acest moment
Nu-mi mai este teamă,
De acum voi crede în iubire
Îmi voi întinde aripile
Și voi zbura liber
Peste tot pământul.

Fără teama voi alerga
Spre zorii zilei
Acolo unde speranța
Se naște cu fiecare surâs
Ce se oglindește în roua dimineții.

Uite Tată, poporul tău iubit
Care Mă vedea ca un împărat
Aur, smirnă, tămâie și laude
Îmi aduceau altădată
Dar acum Mă învinuiesc
Pentru greșelile lor.

Uită-i Tată pe cei doi ucenici
Cei care Îmi făgăduiau loialitate
Dar unul M-a vândut pe câțiva arginți,
Iar celălalt s-a lăpădat de Mine
Ei sunt prietenii Mei
Ce voiau să bea din paharul suferinței
pe care Eu îl beau.

Uită-i Tată cum Mă hulesc
Cei pentru care M-ai trimis în lume
Ca să-i învăț poruncile Tale,
Cum să se iubească unul pe altul
Și prin Mine, Tu Să le vorbești.

Uită-i cum Mă biciuiesc
Cei pe care Îi iubesc
Și i-am izbăvit de neputință
Le-am redat vederea, auzul, mersul,
Le-am înmulțit pâinea și peștele
Și toți s-au săturat din ele.

Uită-Te Tată la ochii lor plin de ură
Cum Mă privesc ca pe un străin,
Mă lovesc fără niciun pic de milă
Mă dezbracă în văzul tutor
Iar cu cămașa Mea sorț joacă.

Pe o cruce ei Mă răstignesc
Și cu sânge rece Îmi bat piroane
În podul palmelor și la picioare,
Mă uit la chipurile lor murdare
De sângele Meu
Ce se întinde pe tot pământul.

Aici sus pe cruce Mi se face sete
Dar ei în loc de apă
Mi-au dat să beau oțet,
Strig de durere
Iar ostașul o suliță
Învinge în coasta Mea.

Tată Mă dor toate rănile
Dar mai tare Mă dor
Nepăsarea, ura, trădarea
Ce zac în sufletele lor
Și că de acum nu mai voi fi
Cu ei, durerea să le alin.

Tată mai e puțin
Și Mă întorc acasă
Dar mai am o ultimă rugăminte
Cu marea Ta bunătate
Să-i ierți pentru ce mi-au făcut.

Te privesc în oglindă
În amurgul dimineții,
În razele de soare
Care îți mângâie pielea
Catifelată ca un trandafir.

Te văd așa cum ești,
Îți știu fiecare gând,
Fiecare durere, speranță
Îți simt orice emoție,
Pe care tu o trăiești
Clipă de clipă.

Mă uit la chipul tău inocent
Sub care mereu te ascunzi
Lăsând impresia că ești
Doar un copil naiv,
Care se bucură de jucăria lui.

Știu că îți vine să țipi.
Să le spui despre tine,
Despre ceea ce simți.
Dar tu, zâmbești și taci
Lăsându-i să se mintă.

Te ascunzi atât de bine
Sub acest chip de copil
Încât doar tu și eu, știm
Cine ești cu adevărat,
Da, draga mea te cunosc
Și tu, mă știi de o veșnicie.

Mă oglindesc în ochii tăi
Albaștri, expresivi, veseli
Și văd o femeie frumoasă
Foarte elegantă, atrăgătoare
Într-un corp micuț și fragil.

Da, draga mea, ești o femeie
Și chiar așa te vezi, te simți,
Iar încet, încet te apropie de tine
Descoperindu-ți valorile tale,
Încât tu rămâi uimită și tu
Cât de minunată poți fii.

Nu te uita așa la mine
Pentru că am dreptate
Iar tu știi foarte bine
Că în orice mișcare
Fiecare cuvânt de al tău
Exprimi feminitate.

Te privesc în oglindă
Și te văd pe tine, femeie
Ca un trandafir înflorit,
Care își oglindește frumusețea
În amurgul dimineții
sub razele calde ale soarelui.

Dragă inimă, ești frumoasă ca o floare de Mai.

Tu care bați în piept numărând încet

Secunde  în neștire zi și noapte

Bătând când mai încet, când mai tare

Oh, inimă, te lași prea ușor atinsă

De oricine îți iese în cale,

Crezând în orice cuvânt frumos,

Ca un copil naiv ce ești,

Ce se bucură de niște iluzii.

Tu tresari la fiecare șoaptă

Și te agăți de ele în miezul nopți

Le aduni ca pe niște pietre prețioase

În cufărul tău plin de amintiri

Apoi le retrăiești iar și iar.

Te crezi invincibilă, puternică,

Când de fapt ești o floare în bătaia vântului,

Pe care ploaia o va pune la pământ,

Unde încet, încet se va stinge.

Inimă dragă, ești doar un călător,

Care prin lume hoinărește,

În căutarea unei oaze de speranță

Sperând la o iubire, care va dura o veșnicie.

Dar  vezi tu, micuța mea inimă.

În acest drum al tău spre nicăieri,

Atunci când în sfârșit simți că zbori,

Cazi transformându-te în mii de cioburi,

Cioburi din care te vei compune la loc.

Și așa rănită și fragilă cum ești

Mereu te vei ridica de la pământ

Și vei porni în spre noi orizonturi,

Unde speranțele se nasc din credință,

Iar tu vei fi una dintre ele,

O speranță care nu va muri niciodată.

Oh, frate drag, îngerul meu păzitor.
Ca printr-un vis întrezăresc căsuța copilăriei noastră.
Acolo ne-am văzut prima oară,
Unde ne-am jucat, ba chiar ne-am ciondănit de multe ori.
Dar tu știi, că mereu te-am iubit
Și te voi iubi până în ultima clipă a vieții mele,
Pentru că așa e iubirea dintre frații.

Oh fratele meu drag,
Tu ai renunțat să ieși la joacă,
Ca să ai grijă de mine.
Cu mânuța ta mică mă hrăneai,
Îmi ștergeai lacrimile de pe obraji
Și de fiecare dată îmi transformai plânsul în râs.

Împreună am împărțit orice
Am trecut prin toate.
Prin bucurii, dureri,
Am descoperit lumea.
Mi-ai spus de Moșul Crăciun,
în timp ce eu îți spuneam să crezi în povești.

Iarna prin zăpadă ne jucam,
Mă trăgeai cu sania
Și de cele mai ori mă pierdeai pe drum,
Dar de fiecare dată mă găseai.
Pe derdeluș noi ne dădeam,
Fără ca nimeni și nimic, să ne sta în cale.

Oh frate, așa a fost copilăria noastră,
Care a trecut prea repede,
Ca un vis, care ține doar câteva secunde
Și acum toate trăirile noastre sunt niște amintiri.

Noi, copiii de altădată ne-am transformat în oameni mari,
Care uneori își aduc aminte de cântecul de leagăn
Cântat de mamă cu glasul ei cel dulce.
Toate s-au schimbat de atunci,
Doar unul singur lucru a rămas neschimbat
Noi, frații, care mereu vom fi unul alături de celălalt,
Pentru că așa e iubirea dintre frați.