Arhivă categorie Poezii

deLoredana

O viață într-o singură zi

 

 

 

Mi-ai promis că ai să vii  în amurgul dimineții

Că ai să fii acolo să-mi săruți umărul gol,

Vom bea amândoi dintr-o ceașcă de cafea

Ca sărutul nostru să fie dulce, amărui.

M-ai promis că vom trăi o viață într-o singura zi

Că ne vom lăsa purtați de valurile mării,

Că vom păși unul lângă altul ținându-ne de mână

Și tu îmi vei arăta drumul spre visele noastre.

Mi-ai promis că vom pleca pe o insulă pustie

Unde să fim doar noi doi,

Să mă ascund la umbra unui copac

Iar tu din spatele meu, să mă cuprinzi în brațe.

Mi-ai promis că vom dansa desculți

În timp ce picăturile ploii vor cădea peste noi,

Că ne vom privi pentru prima dată în ochi

Și eu voi fi fericirea ta

Iar tu tot universul meu.

Mi-ai promis că într-o seara vom sta lângă un foc

Și la chitară îmi vei cânta melodia noastră de dragoste,

Eu te voi asculta în tăcerea nopții

Lăsându-mi lacrimile să curgă pe obraji.

Sub luna plină îmi vei ghici în palmă viitorul,

Iar eu îți voi duce mâna în dreptul inimii mele

Dorindu-mi să simți iubirea ce ți-o port.

Îți promit că te voi căuta mereu în sufletul meu

Atunci când primul fulg de nea va cădea,

Când picăturile de ploaie în geam  îmi vor bătea

Și că nu te voi uita niciodată.

deLoredana

Omul

 

Om frumos cu chip de Dumnezeu
Ce pentru tine lumea s-a creat,
Tu ești cel mai scump odor din univers
Ești lumina din zori de zi
Iar ochii tăi strălucesc în miez de noapte.

Suflet de om, lăcaș de rugăciune
Tărâm al blândeței și al iubirii
În care aduni rămășițe de amintiri
Și de dureri fără de număr.

Tu, suflete, izvor de putere
Ce treci prin valea plângerilor,
Cel care ai fost răpus de mii de sulițe
Și te-ai ridicat tot de atâtea ori.

O, suflet arzând ca o văpaie
În hotarul singurătății, pierdut, uitat,
Tu rătăcești prin ploii de lacrimi
Cu dorul tot nu te împaci.

Suflet de om privag și nemuritor
Ești ca un cufăr, păstrezi în tine iubiri nemărturisite,
Tu le duci pe toate în tăcere, supus
Și le iei cu tine în ceruri, fără ca să lași nimic în urmă.

deLoredana

Un fluture dacă aș fi

 

Un fluture de aș fi, să îmi întind aripile firave
Să mă ridic de la pământul cel împovărat.
Deasupra florilor eu aș zbura învăluindu-mă în parfumul îmbătător
Să mă înclin în fața frumuseții lor.

Un fluture de aș fi, să mă întâlnesc cu păsările călătoare
Ele să mă învețe duiosul lor cântec,
Să ne înălțăm împreună către cer
Să ne pierdem printre norii.

Un fluture de aș fi, colorat și sprinten
Să mă oglindesc ca și cerul în lacul cristalin,
Umbra aripilor mele să se reverse peste dealuri, peste câmpii
Și pe o ramură de copac să-mi găsesc culcuș.

Un fluture de aș fi, să mă simt ușor și liber,
În drum spre vise eu aș porni, să le adun pe toate la un loc
Și insuflându-le din viața mea
Pe fiecare cu pasiune să le trăiesc.

Eu un fluture dacă aș fi, să trăiesc o viață într-o singură zi,
Apoi să-mi scriu povestea zborului meu pe o plajă
Și valurile s-o ia ducând-o în adâncul mării.

deLoredana

Să fii

Să fii un frumos copac roditor, într-o pădure plină de uscăciuni,
O floare printre spini
Un curcubeu după ploaie,
O lumină din întuneric.
Să fii un cântec cald printre mii de glasuri reci,
O mângâiere după o înfrângere
Un sprijin din Oceanul egoismului,
O împlinire printre iluzii.
Să fii ca un râu de iubire din munții înghețați,
Un zâmbet pentru fiecare durere
O culoare vie printre culorile pierdute,
Un stop de speranță dintr-un mormânt a deznădejdi.
Să fii un părinte iubitor și răbdător,
O oază de iertare pentru fiecare greșeală
Un prieten dintr-o lume a duşmănie,
O stea ce răzbate dintre norii grei a cerurilor.
Să fii om, nimic mai mult.