Prima pagină

deLoredana

Femeia din oglindă

 

 

Te privesc în oglindă
În amurgul dimineții,
În razele de soare
Care îți mângâie pielea
Catifelată ca un trandafir.

Te văd așa cum ești,
Îți știu fiecare gând,
Fiecare durere, speranță
Îți simt orice emoție,
Pe care tu o trăiești
Clipă de clipă.

Mă uit la chipul tău inocent
Sub care mereu te ascunzi
Lăsând impresia că ești
Doar un copil naiv,
Care se bucură de jucăria lui.

Știu că îți vine să țipi.
Să le spui despre tine,
Despre ceea ce simți.
Dar tu, zâmbești și taci
Lăsându-i să se mintă.

Te ascunzi atât de bine
Sub acest chip de copil
Încât doar tu și eu, știm
Cine ești cu adevărat,
Da, draga mea te cunosc
Și tu, mă știi de o veșnicie.

Mă oglindesc în ochii tăi
Albaștri, expresivi, veseli
Și văd o femeie frumoasă
Foarte elegantă, atrăgătoare
Într-un corp micuț și fragil.

Da, draga mea, ești o femeie
Și chiar așa te vezi, te simți,
Iar încet, încet te apropie de tine
Descoperindu-ți valorile tale,
Încât tu rămâi uimită și tu
Cât de minunată poți fii.

Nu te uita așa la mine
Pentru că am dreptate
Iar tu știi foarte bine
Că în orice mișcare
Fiecare cuvânt de al tău
Exprimi feminitate.

Te privesc în oglindă
Și te văd pe tine, femeie
Ca un trandafir înflorit,
Care își oglindește frumusețea
În amurgul dimineții
sub razele calde ale soarelui.

deLoredana

Tărâmul miracolelor de Ramona Lengyel

 

Mereu mi-a plăcut să povestesc despre experiențele, pe care le am zi de zi, să vorbesc despre cărți și să scot în evidență mesajul lor. Cititul este hrană pentru mintea omului. Este cea mai sănătoasă activitate pentru suflet și de aceea m-am hotărât ca odată sau de două ori pe lună, să scriu despre cărțile care au avut un impact puternic asupra mea. Prin aceste articole îmi doresc, să încurajez lumea, să citească cât mai mult, pentru că așa putem, să ne îmbogățim cunoștințele, imaginația și chiar uneori ne ajută să trecem peste anumite blocaje.
De multe ori sunt întrebată ce gen de cărți îmi place să citesc. De fiecare dată răspund, că nu merg doar pe un anumit gen de carte. Mereu am spus, că orice lectură e binevenită, ba mai mult din fiecare carte aflu câte un lucru nou. Am avut de învățat din fiecare poveste, chiar dacă este una pentru copii.
Recunosc, că uneori dau și peste cărți, care nu mă atrag. Însă eu am o regulă, să citesc toate cărțile, care îmi pică în mână, chiar dacă unele dintre ele nu-mi trezesc niciun interes. Le citesc până la capăt, știind că acea carte are ceva de oferit, care îmi va fi de folos cândva.
Desigur, că am și două categorii de cărți, pe care le prefer într-un mod deosebit, cum ar fi romanele de dragoste, care pentru mine sunt surse de inspirație. A doua categorie de cărți, pe care o am la sufletul meu, sunt ale sfinților închisorilor comuniste. Sunt lecturi, care te fac, să vezi toate problemele tale sunt nimicuri, pe lângă ceea ce au trecut oamenii din acea perioadă. Dar despre aceste cărții vă voi vorbit altă dată.
Acum vă voi spune despre cea mai recentă carte ‘’Tărâmul miracolelor’’ a scriitoarei Ramona Lengyel, care a apărut la sfârșitul anului trecut.
Ramona scrie de peste zece ani. În acest timp a scris romanele ‘’Stars dance’’ și ‘’O nouă șansă’’. Sunt două cărți, prin care autoarea aprinde speranța în sufletul cititorului. Ea mai scrie și pe cele două bloguri ale ei ( Informatii-pretioase.ro  și Drumulfericirii.ro ), împărtășindu-și propriile idei și oferind informații utile cititorilor.
Poveștile scrise de Ramona ne fac să vedem luminița de la capătul tunelului. Ne spune că există o rezolvare la orice problemă. Cât de doborâți am fi, ne putem ridica. Poveștile acestei scriitoare sunt din suflet pentru suflet, transmit sensibilitate, emoții. Îndeamnă cititorii, să-și iubească aproapele, să plângă și să râdă împreună cu el. Lucrările ei au un impact puternic, încât ți-e de ajuns, să le citești doar o dată, ca ele să-ți rămână pentru mult timp în memorie.
‘’Tărâmul miracolelor’’este o carte cu povești, în care Ramona Lengyel ne vorbește despre miracolele făcute de oameni. Ea observă partea cea mai frumoasă a unui om și ne arată cât mult bine poate să facă el. Cu toți știm, că cei mici, până la 8, 9 ani au sufletul curat, inocent. Sunt exact cum ar trebui să fim fiecare dintre noi, fără a ne mai urî unul pe altul. Acest lucru m-a făcut, să citesc cu lacrimi în ochii această carte. Pur și simplu nu mă puteam opri din plâns și asta pentru că vădeam sufletul omului fără răutate, gata să colaboreze cu Dumnezeu, venind în ajutorul aproapelui.
Încă un lucru, care m-a impresionat citind această carte, este faptul că autoarea prin aceste poveștii ne dovedește că iubirea poate dărâma orice zid și că omul este capabil de orice, să ajungă la persoana iubită.
De curând am aflat, că fiecare dintre noi putem produce miracole. Dacă vă veți întreba, cum este posibil așa ceva, Ramona Lengyel ne va răspunde la această întrebare în cartea ‘’Tărâmul miracolelor’’ prin cele 14 povești, pe care vă le recomand cu mare drag, să le citiți.
Această carte o veți găsi în librăria online pe site-ul https://www.librariadelfin.ro/ Tărâmul miracolelor – Ramona Lengyel .

Până dată viitoare, să aveți grijă de voi și să citiți zilnic!

deLoredana

A venit, a venit primăvara

 

Ieri am ieșit la o plimbare în cel mai apropiat parc de locuința mea, profitând de vremea frumoasă.  Însă după ce am ieșit din scara blocului am simțit o senzație plăcută, era o stare de plutire, încât îmi venea să dansez, să cânt de bucurie, fără să înțeleg, care e motivul. Totul părea un mister care îmi trezea curiozitatea. Atunci m-am oprit o clipă în loc, privind în jurul meu dornică, să aflu ce se întâmplă.
La început mi-a atras atenția verdele firelor de iarbă ieșite din mustul zăpezi, apoi zăresc ghiocei puri și fragili. M-am uitat atentă la petale albe lor, care se asemănau cu niște aripi de zână, pe care adierea vântului le atingea ușor. Apoi am simțit un parfum dulceag venit din partea opusă și când mi-am întors privirea am observat niște zambile de o frumusețe rară, în toate culorile, printre ele se jucau vrăbiuțele.
Mă uitam la acest spectacol al păsărilor, care dansau printre florii, cântând al lor cântec de bucurie. Le-am urmărit cu privirea fiecare mișcare, până ce ele și-au luat zborul, privând cum se înălțau spre crengile înmugurite ale copacilor, în timp ce o rază blândă de soare îmi mângâia chipul. Era o senzație așa de plăcută, încât pentru câteva secunde am închis ochii. Când i-am deschis, am observat un fluture zburând. Era un fluturaș cu aripioare albe cu bulinuțe roșii, care m-au dus cu gândul la un mărțișor, moment în care mi-am scos telefonul din buzunar și l-am deschis.
Pe ecranul telefonului scria 1 Martie. Am început, să zâmbesc privind cerul albastru și am inspirat aerul de primăvară care se întindea peste tot pământul. Era ca o nou început, în care natura se trezește la nouă viață, o nouă șansă de a o lua totul de la capăt și de data asta ea va străluci, așa cum nu a mai făcut niciodată. Era bucuria, pe care natura o împărtășea cu mine. Eram invitata de onoare la sărbătoarea bucuriei, unde primăvara m-a luat de mână și am dansat împreună cu ea.
În acea clipă mi-am întins mâinile râzând. Priveam din nou cerul, în timp ce mă învârteam. Trăiam acea bucurie simțind cum o adiere caldă de mă învăluia. Dansam printre copacii, atingând cu vârful degetelor iarbă, adulmecam parfumul florilor, continuam să râd. De fericire am început, să cânt , să vorbesc cu natura mulțumindu-i pentru acel cadou divin. Dar în acel moment un porumbel alb s-a apropiat de mine, parcă încercând, să-mi distragă atenția.
Porumbelul a venit până la picioarele mele și după ce m-a privit câteva secunde, și-a luat zborul făcându-și drum printre crengile copacilor. Mă uitam, cum zbura în razele strălucitoare ale soarelui, când el s-a întors iar spre mine asigurându-se, că îl privesc. În acea lumină aurie a făcut trei cercuri, apoi a dispărut.
Nedumerită mă uitam după el întrebându-mă dacă a vrut să-mi spună ceva și tocmai atunci am auzit o voce de copil întrebând cine a creat primăvară, iar o altă voce blândă a unei bunicii i-a răspuns că Dumnezeu a făcut toate acele frumuseții. Da, așa e Dumnezeu a pictat acest tablou de primăvară și apoi i-a dat viață, mi-am spus înțelegând mesajul porumbelului.
După un sfert de oră m-am pornit spre casă și fiecăruia om care trecea pe lângă mine îi spuneam vestea care o aflasem, urându-i așa cum vă urez și vouă, dragii mei cititori, o primăvară frumoasă, iar bucuria ei să-și facă loc în sufletele voastre!

deLoredana

Dark Angel de Al Konda

 

Așa cum vă spuneam într-un articol anterior că vă voi vorbi despre Alex Popa, un scriitor pe care am avut bucuria să-l cunosc în urmă cu un an pe Facebook. Încă de la prima conversație cu Alex mi-am dat seama că este un tip inteligent, că este foarte citit, o persoană care își exprimă liber ideile fără teamă, lucruri pe care eu le apreciez la oameni în general.
Al Konda, așa cum este cunoscut ca autor, mi-a povestit despre pasiunea lui pentru scris, pe care o are din copilărie. Când era elev, la rugămintea colegilor de clasă, el compunea poezii de dragoste, pentru ca aceștia să le dea fetelor.
Autorul a primit un talent de la Dumnezeu, pe care îl valorifică din plin scriind povești de dragoste, de groază, eroice, povești pentru copii. În fiecare lucrare se simte pasiunea, pe care acesta o are pentru scris, lucru ce te îndeamnă de fiecare dată să-l citești cu multă plăcere.
Cărțile lui Al Konda sunt scrise atât de ușor, transmit multă emoție, care te cuprinde încă de la început. Efectiv ai impresia că tu ești unul dintre personaje. Așa cum mi s-a întâmplat și mie, atunci când am citit ” Îngerul Întunecat” , care de curând a apărut și în varianta engleză. Este o poveste de dragoste fierbinte și seducătoare, care începe dintr-o aventură de o noapte.
În această poveste ” Dark Angel” este vorba despre un burlac, care adoră aventurile de o noapte, fără să-și dorească o relație serioasă cu niciuna dintre femeile, care trec prin patul lui. Însă, într-o seară o întâlnește pe Lara, o virgină mulatră, cu care are cea mai intensă noapte de amor, o experiență, pe care nu va uita niciodată.
Însă după un an, bărbatul aventurier, se trezește la ușa lui cu Lara, care începuse să-l iubească din acea noapte și care are în brațe doi copii gemeni, spunându-i că sunt ai lui. Pus în fața acelei situații, se afla în încurcătură. De aceea îi cere femei testul de paternitate, care îi confirmă că este tatăl copiilor.
Cum va reacționa bărbatul la această veste, dacă își va asuma responsabilitatea de tată și dacă el și Lara vor fi împreună, vă las să descoperiți singuri citind această nuvelă.
Pentru că Al Konda nu încetează să ne surprindă, în cartea de față ” Dark Angel” vom avea parte de încă o poveste ”Love and Sex”, o poveste la fel de senzuală ca prima.
În povestea ”Love and Sex” este vorba despre trădare și iertare. Autorul ne arată faptul, că oricine poate călca strâmb, lăsându-se luat de val, indiferent de rolul, pe care îl are în societate.
Al Konda prin această poveste ne arătă, cât de firesc este, să greșim și cum trebuie, să privim lucrurile, atunci când suntem înșelați de partenerul de viață.
Nuvela ”Dark Angel” de Al Konda este o carte electronică, tradusă din limba română în engleză și poate fi descărcată de pe Google Play.

deLoredana

Frânturile inimii

 

 

Dragă inimă, ești frumoasă ca o floare de Mai.

Tu care bați în piept numărând încet

Secunde  în neștire zi și noapte

Bătând când mai încet, când mai tare

 

Oh, inimă, te lași prea ușor atinsă

De oricine îți iese în cale,

Crezând în orice cuvânt frumos,

Ca un copil naiv ce ești,

Ce se bucură de niște iluzii.

 

 

Tu tresari la fiecare șoaptă

Și te agăți de ele în miezul nopți

Le aduni ca pe niște pietre prețioase

În cufărul tău plin de amintiri

Apoi le retrăiești iar și iar.

 

 

Te crezi invincibilă, puternică,

Când de fapt ești o floare în bătaia vântului,

Pe care ploaia o va pune la pământ,

Unde încet, încet se va stinge.

 

Inimă dragă, ești doar un călător,

Care prin lume hoinărește,

În căutarea unei oaze de speranță

Sperând la o iubire, care va dura o veșnicie.

 

Dar  vezi tu, micuța mea inimă.

În acest drum al tău spre nicăieri,

Atunci când în sfârșit simți că zbori,

Cazi transformându-te în mii de cioburi,

Cioburi din care te vei compune la loc.

 

Și așa rănită și fragilă cum ești

Mereu te vei ridica de la pământ

Și vei porni în spre noi orizonturi,

Unde speranțele se nasc din credință,

Iar tu vei fi una dintre ele,

O speranță care nu va muri niciodată.

deLoredana

Cântec de dragoste

deLoredana

Misterul de pe plajă

 

 

Pe fereastra deschisă spre mii de vise, zăresc o întindee către o plajă unde domneşte liniştea plină de un mister învăluit în ritmurile valurilor din care ia naştere o poveste care se desfăşoară pe acea plajă. Pe nisipul fierbinte se zăresc doi pescăruşi privindu-se pe ascuns, într-un fel stingher, stând acolo parcă de o veşnicie fără să scoată vreun sunet, fără să facă un gest.

Dacă nu m-aş uita cu atenţie la ei, aş avea impresia că sunt două statui al unui cuptor celebru.

Valurile oceanului ce se auzeau în ritmuri line. Incet încet au început să se mişte un pic mai tare alcătuind cele mai frumoase sunete ce formau o melodie ce nu avea nevoie de nici un cuvânt pentru a înţelege îndemnul încurajator pentru acei doi pescăruşi. Spre finalul acestei melodii, unul dintre ei se apropie cu o mare timiditate de celălalt atingându-se uşor, aşa încât au simţit amândoi acel fior al corpurilor lor.

Încetul cu încetul soarele cobora tot mai mult şi astfel se descompunea pe albastrul cerului formând două inimi care se împreunau devenind în scurt timp una singură.

În acelaşi timp în care s-a născut inima de soare, cei doi pescăruşi de pe plajă îşi mărturiseau dragostea ce o purtau în suflete de mult timp unul pentru altul. Se priveau neîncetat în ochii din care se citea bucuria întâlnirii pe care sufletele lor o aşteptau de multă vreme. O adiere de vânt îi îndemna la primul vals dansat împreună acompaniat de sunetele duioase ale valurilor. Norii s-au adunat pe deasupra pentru ca să le fie părtaşi la marea unire ce se săvârşea în acel moment pe plaja cea plină de mister.

Când pescăruşii s-au oprit din dans rămânând îmbrăţişaţi, iar buzele lor s-au unit încet, de parcă timpul s-ar fi oprit în loc, o picătură de ploaie strălucitoare căzută din cer ca un diamant i-a atins şi atunci un miracol s-a produs cu acele păsări, s-au transformat în doi tineri frumoşi.

Acei doi îndrăgostiţi care radiau de bucuria împlinirii visului lor, s-au luat de mână şi au început să alerge spre hotarele ştiute doar de ei, lăsând în urma paşilor o mică pană, care e dovada că visele se împlinesc. Îndrăzniţi să iubiţi!

 

deLoredana

Comorile din fața noastră

 

 

 

 

Una dintre pasiunile mele este să fac plimbări în aer liber, pentru că ador să mă simt cât mai aproape de natură. Azi am ales să fac câțiva pași prin parcul cu tei, deoarece este sezonul când își fac simțită prezența prin parfumul lor, ce mă învăluie încă de la intrare. În timp ce mergeam agale pe o alee, zăresc la un capătul unei bănci, o fată într-un scaun cu rotile. Mi-a atras atenția părul ei lung și negru prin care razele soarelui nu înceta să se joace. Ochii ei erau negri și mari asemănător unei căprioară, zâmbetul gingaș îi ilumina chipul. La început am avut o oarecare reține să mă apropii de ea și să-i spun cât de frumoasă este, îmi era teamă să nu se simtă prost, dacă îi spun acest lucru. Dar parcă cineva de la spate mă împingea spre acea fată cu părul ca de zână și mi-am spus, ce va fi va fi, dar trebuie să mă apropii de ea.

– Bună ziua, i-am spus cu reținere.

Dar ce să vezi în loc să-mi răspundă la salut, ea a început să scrie pe un aparat ce îl avea pe brațe. Atunci am rămas nedumerită, nu mai știam ce să fac, s-o iau din loc, sau să mai încerc încă odată să-i vorbesc. Când hotărâsem să-mi continui plimbarea, observ că fata încerca să-mi întindă acel aparat cu un mesaj scris de ea. Îl iau în mâinile mele și citesc acest mesaj. Care m-a emoționat.,

-Bună ziua! îmi cer scuze dacă vă las impresia că nu vreau să vorbesc cu dumneavoastră. Dar eu, nu pot vorbi, însă să știți că de auzit, aud chiar foarte bine. Mă numesc Dana, am 20 de ani și am ieșit să-mi încarc plămânii cu acest parfum de tei. Dumneavoastră ce faceți, vă pot ajuta cu ceva?

– Bună din nou, Dana! Nu, nu, doar că vroiam să te salut și să-ți spun cât de frumoasă ești. Am un moment liber și am venit în parc să mă relaxez puțin. Apropo mă numesc Liliana, dar îmi poți spune doar Lili și fără dumneavoastră. I-am răspuns eu emoționată.

M-am așezat pe banca de lângă scaunul ei, privind-o cum îmi scrie mesajul următor.

– Frumoasa zi de vară și adierea vântului parcă are grijă să ne mai răcorească. Cu puțin timp înainte să apari tu, mă gândeam la comorile ce le poate avea un simplu om. Chiar și acest băiat care cântă la orgă în colțul străzii, deși știu că el este văzut ca un cerșetor.

– Și chiar este un cerșetor, săptămâna trecută când am trecut pe lângă el, mi-a cerut un leu, dar eu nu am acest obicei să le dau bani cerșetorilor, pentru că nu aș dori să încurajez aceasta metodă de a face bani. Mai bine statul l-ar trimită la muncă. Știu că mulți dintre ei au ajuns în starea asta dintr-un motiv bine întemeiat, dar dacă țara ar fi mai echilibrată, ar găsi ceva de lucru și pentru ei. Nu înțeleg ce comori vezi tu, la un simplu om de rând, când eu îi văd că muncește de dimineață și până seară pentru câțiva lei. Nu pot, să nu observ oboseala și tristețea de pe chipul lui. De acel cerșetor nici nu mai spun, cât de murdar este, câte zile nemâncate are, mă și întreb, oare unde își ascunde comoara? Mă scuzi că râd, dar ești un pic amuzantă.

Mă uitam la mâinile Danei, pe care își le coordona cu greutate pe tastatura apărutului.,

– Știu că la ce comori te-ai dus cu gândul și mi se pare absolut normal, să te amuze afirmația mea. Dar dragă mea Lili, eu văd o comoară în sănătatea de care se poate bucura omul și faptul că merge pe propriile lui picioare, faptul că se poate exprima cu ușurință fără să apeleze la acest fel de aparat. Să nu crezi că nu îmi dau seama, că voi cei sănătoși, nu aveți probleme, ba din contră uneori vă admir pentru rezistența voastră ce o dovediți în momente de încercare. Știu că este greu să găsești loc de muncă potrivit, să vă confruntați problemele cu șefii și colegii. Voi sunteți nevoiți să vă luptați cu mizeria lumii, fără să lăsați cuprinși de ea. Însă tot voi aveți șansa oricând să mergeți în acele lucruri unde v-ați propus de a lungul anilor, aveți posibilitatea să luați de la capăt de o mie de ori, vă puteți manifesta dragostea liber fără ca cineva sau ceva să vă poată opri. Aceste sunt comorile unui om simplu, cel puțin în ochii mei. Iar în legătură cu cerșetorul din colțul străzii, ai perfectă dreptate, el este cel mai amărât dintre noi toți. Noi nu știm de ce a ajuns așa și din acest motiv nu avem dreptul să-l judecăm. Dar când ți-am spus că și el are o comoară, mă refeream la mâinile lui sănătoase, cu ajutorul lor poate cânta la acea orgă. Eu mereu mi-am dorit să pot cânta la chitară.

– Să înțeleg că tu nu ai nicio comoară de care să te bucuri?

– Ba da, sigur că am și eu comori de care mă bucur. Bucuria mea este atunci când pot ieși la plimbare, când vine un copil mic și se joacă la roțile de la căruțul meu, îi admir mânuțele mici. Zâmbetul lui de îngeraș e un balsam pentru sufletul meu. Comorile cele mai importante din viața mea sunt, acest scaun cu rotile care mă însoțește oriunde, acest apărat prin care îți pot vorbi. Fără aceste obiecte, eu aș fi nevoită să stau doar în casă și m-aș simți ca într-un glob de unde nimeni nu m-ar auzi atunci când aș încerca să vorbesc. Iar bucuria mea supremă, ești chiar tu, Lili.

– Eu? Dar de abia mă cunoști.,

– Tocmai, una dintre cele mai mari bucurii ale mele, este să cunosc oameni ca tine, cu destulă răbdare ca să mă poată asculta. Nu oricine îmi dă șansa de a mă prezenta exact așa cum sunt. Ba mai mult, unii afirmă repede că nu gândesc normal, unii mă tratează ca pe un copil mic, alții se întreabă dacă aud și acest lucru e foarte dureros să fii văzut altfel decât ești tu în realitate.

– Dana dragă, indiferent ce spun oamenii peste tine, să nu uiți un singur lucru, că ești și vei fi un om normal. O fată minunată cu părul ca o zână din povești, cu nişte ochii ca de căprioară și care a văzut comorile din mine, ce până acum le tratăm cu cea mai mare diferență. Aș vrea și mi-ar face o deosebită plăcere, ca de acum să fi prietena mea de suflet.

Mă uitam la prietena mea Dana, cum îmi compunea și ultimul mesaj pentru mine din acea zi. Parcă transmitea emoția ei în fiecare cuvânt ce îl scria.,

– Draga mea prietenă, îți spun sincer că azi-dimineață mă simțeam atât de singură, încât l-am rugat pe Dumnezeu să-mi trimită o prietenă ca tine răbdătoare și să-i facă plăcere să stea de vorbă cu mine. Ești o ființă care știe să vadă dincolo de aparențe și mă simt binecuvântată că te-am întâlnit. Îți mulțumesc pentru prietenie!

deLoredana

Puterea cuvântului

 

 

 

Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici dincolo, şi se va muta,”.

Cuvântul este cea mai grea armă și la îndemâna oricui, el poate fi o hotărâre clară. Prin el un războiul poate să înceapă, dar tot el este cel care va aduce pacea.

Cuvântul are trei moduri prin care poate fi rostit:
1. Cuvântul spus la întâmplare, așa din lipsă de ocupație neavând capacitatea de a ne valorifica timpul liber într-un scop folositor. O vorbă negândită te poate face să pari gol pe dinăuntru, fără nici o strălucire și prin cuvântul tău rostit fără rost vei da dovadă de un om care trăiește la voia întâmplării. Cel mai penibil mijloc de încercare de a obține ceva sunt cuvintele lingușitoare și dulci, dar lipsite de valoare.

2. Cuvântul distructiv prin care s-au dezvoltat războaiele, distrugerii de cultură. Datorită unui cuvânt de ură au murit oameni nevinovați și mai mult decât atât, au murit mințile luminate care puteau fi de folos lumii întregi. Un cuvânt poate dărâma într-o clipă tot ceea ce a clădit un om de a lungul vieții lui și îi ucide sufletul lăsându-l doar o stafie prinsă într-un trup.

3. Cuvântul ziditor este acel pe care îl simți, îl trăiești îl gândești și apoi îl rotești. Un cuvânt spus la moment potrivit e înţelepciunea sentimentului arzător să insuflă un sfat de folos celui care îl ascultă și îl pune în practică. Cuvântul transmis cu vibrația inimii e cea mai pură vorbă, bucuria auzului nostru și evident că el face imediat legătura cu sufletul.

Se spune că cele mai frumoase declarații de dragoste au fost mărturisite pe șoptite, deci cele mai frumoase cuvinte cer să fie rostite mai mult de acei fiori ce le simți prin tot corpul decât prin glas.

Cuvântul rostit de tine te reprezintă așa cum ești tu și fără să-ți dai seama ce importanță are asupra celor care te ascultă…

deLoredana

Înger păzitor

Oh, frate drag, îngerul meu păzitor.
Ca printr-un vis întrezăresc căsuța copilăriei noastră.
Acolo ne-am văzut prima oară,
Unde ne-am jucat, ba chiar ne-am ciondănit de multe ori.
Dar tu știi, că mereu te-am iubit
Și te voi iubi până în ultima clipă a vieții mele,
Pentru că așa e iubirea dintre frații.

Oh fratele meu drag,
Tu ai renunțat să ieși la joacă,
Ca să ai grijă de mine.
Cu mânuța ta mică mă hrăneai,
Îmi ștergeai lacrimile de pe obraji
Și de fiecare dată îmi transformai plânsul în râs.

Împreună am împărțit orice
Am trecut prin toate.
Prin bucurii, dureri,
Am descoperit lumea.
Mi-ai spus de Moșul Crăciun,
în timp ce eu îți spuneam să crezi în povești.

Iarna prin zăpadă ne jucam,
Mă trăgeai cu sania
Și de cele mai ori mă pierdeai pe drum,
Dar de fiecare dată mă găseai.
Pe derdeluș noi ne dădeam,
Fără ca nimeni și nimic, să ne sta în cale.

Oh frate, așa a fost copilăria noastră,
Care a trecut prea repede,
Ca un vis, care ține doar câteva secunde
Și acum toate trăirile noastre sunt niște amintiri.

Noi, copiii de altădată ne-am transformat în oameni mari,
Care uneori își aduc aminte de cântecul de leagăn
Cântat de mamă cu glasul ei cel dulce.
Toate s-au schimbat de atunci,
Doar unul singur lucru a rămas neschimbat
Noi, frații, care mereu vom fi unul alături de celălalt,
Pentru că așa e iubirea dintre frați.